Listita cronică

Românii de frunte, adică aceia care ne conduc pe noi, românii de rând, suferă de o boală cronică: listita. Boală care devine acută, durereoasă, insuportabilă, de fiecare dată când le ajunge cuţitul reformei la os. Atunci, reacţiile sunt invariabile. Nimeni nu-şi dă demisia. Toţi au mandat pe care vor cu orice preţ să-l ducă până la capăt. Toţi consideră că nu e cazul să-şi dezamăgească electoratul care l-a învestit cu încredere. Că încrederea inovocată nu mai există, e doar un amănunt fără importanţă. Nimeni nu are curajul să spună: da, domnilor, sunt capabil să suport durerea pierderii unui post atât de cald şi aducător de venituri considerabile! Sunt incapabil să mă sacrific. Sunt incapabil să stau de vorbă cu voi, muritorii de rând, să vă privesc în ochi şi să vă explic că aşa nu se mai poate. Toţi spun că trebuie să începem reforma. Şi Reforma asta începe de fiecare dată la fel. Se întocmeşte o listă cu întreprinderile care produc nu   utilaje, nu unelte, nu vapoare, ci pierderi.  Sunt întâi 17. După o săptămână de proteste, mitinguri şi intervenţii de la nuştiu ce partid cu mai mulţi membri în Consiliul de Administraţie, lista se reduce la 15 sau la 13. Sau nu mai există. Listita recidivează la următorul prim-mnistru, la următorul preşedinte de FPS. Se mai face o listă, de data asta boala fiind într-o fază - normal, după un an şi ceva – avansată, este şi ea, lista, mai lungă cu vreo 13-14 întreprinderi. Numai că, iată, la câteva zile după anunţul “caz de boală”, lista iar începe să fie tăiată, să fie ciopârţită, făcută franjuri. Iar ies oameni în stradă cu grija zilei de mâine sugrumându-le respiraţia. Iar ies oamenii politici pe post şi spun că trebuie să facem reformă.  Listita atacă destine de oameni de rând, îmbolnăvite de  indiferenţa oamenilor de frunte. O fabrică, o uzină, numite azi falimentare, devin peste  noapte, întreprineri cu şanse.  Sau invers. Listita e o boală cronică a celor ce ne conduc.  Hapurile reformei ni le dau nouă.

MARIUS TUCĂ