Mie cel mai mult îmi plac remanierile guvenamentale făcute vara. Cei care vor fi schimbaţi pot primi vestea pe plajă, pe o creastă de munte, în acest fel având efectiv la îndemână câteva moduri de a se supăra pe premierul Văcăoriu sau pe cine dracu’ o fi având ideea asta cu remanierea. Una dintre variante ar fi explorarea fundului unei prăpăstii dintr-o singură săritură sau, mai romantic, pe malul mării; atunci când salvamarii au terminat programul de opt ore, „ministrul remaniat” poate să-şi dea întâlnire cu adâncurile, şi dacă ele, adâncurile, nu vin, să aştepte şi el măcar sfertul academic, că n-o fi foc. „Se remaniază, domnule?”, „Da, domnule, se remaniază!” Şi numai Scroviştea asta e de vină. Că dacă n-ar fi ea, atunci preşedintele Ion Iliescu nu şi-ar fi luat concediu şi Iulian Mincu ar fi rămas pe scaunul de penicilină până la – era să zic adânci bătrâneţe – Paştele Cailor. Acu’ eu nu ştiu dacă aceşti cai sunt ai lui Tabără, că dacă ar fi ai lui o mână de ovăz nu le-aş de, când ştiu că şi pe el îl paşte remanierea asta. Se remaniază, domnule?”, „Da, domnule, se remaniază!” Acu’, dacă o fi să-l schimbe şi pe domnu’ Meleşcanu, să nu-l mai schimbe şi pe Dan Mircea Popescu că are nume frumos, şi-n plus de asta îi plac congresele de femei. Mai ales că e vorba ca să fie schimbat şi ministrul Comunicaţiilor. Ar fi prea mult! Noi n-avem nimic împotriva remanierii, că şi aşa era cald afară, dar prea multe remanieri ne încurcă de-abia ne obişnuisem să formulăm înjurăturile legate de anumite nume. Dacă, totuşi, se fac atâtea remanieri, pe ăştia noi care o să vină să-i cheme tot Popescu, Mincu, Tabără, Meleşcanu, Mironov, Munteanu sau măcar Dan, Theodor, Valeriu, Alexandru, Iulian! „Se remaniază, domnule?” „Da, domnule, se remaniază!” Bună dimineaţa!
MARIUS TUCĂ
