“Toţi informatorii au fost nişte căcănari şi nişte lingăi care au ajutat la perpetuarea comunismului”.
Iată o mostră din limbajul parlamentarului român. Alta: “Dă-o-n suliţa lui Hector, ce mă tot înnebuneşti”. Exemplele ar fi nenumărae dacă am sta să monitorizăm toate spusele aleşilor noştrii. S-a ajuns acolo încât de la tribuna Parlamentului se poate spune orice prostie, orice tâmpenie, orice rahat, iertată să-mi fie expresia. Degradarea morală şi materială în care a ajuns societatea românească a dus la folosirea unui limbaj care nu face altceva decât să ne afunde şi mai rău în mocirlă. Limbajului suburuban folosit pe trotuarele din faţa cinematografelor nu i-a trebuit prea mult pentru a ajunge în Parlament. Limbajul de lemn s-a transformat în limbajul de mahala, fără prea mari eforturi. Nu trebuie să ne mai mire foarte tare dacă în curând Dicţioanrul Explicativ al Limbii Române va înghiţi cuvinte noi, rod al imaginaţiei parlamentarilor. Probabil că atunci oamenii vor pune în dreptul cunvântului “parlament” un cuvânt uşor de imaginat pe care hârtia îl suportă cu greu.
MARIUS TUCĂ
