Ce va face Petre Roman! Asta e întrebarea pe care şi-o pune toată lumea. Eu cred că alta e întrebarea: Cum va supravieţui Petre Roman acestui eşec răsunător? Cariera politică a fostului prim-ministru, ministru de externe şI preşedinte al Senatului se află într-un unghi mort. Ce poate să facă omul Petre Roman mai departe? Să înfiinţeze şI să organizeze un partid, acum şI nu mai târziu, sub impulsul acestei înfrângeri usturătoare? Lucru destul de posibil, având în vedere orgoliul de care a dat dovadă de-a lungul timpului. Timp necesar pentru construirea unei noi formaţiuni politice este suficient, viitoarele alegeri având loc în 2004. În plus, prin acesată mişcare, Petre Roman ar putea rupe o bucăţică, o aripioară din PD condus de Traian Băsescu. Sigur, şansele de reuşită ale acestei variante sunt destul de mici. Pentru a reuşi, Petre Roman, după aceşti 11 ani de tranziţie, are nevoie de încă o Revoluţie, cel puţin. Altfel riscă soarta lui Teodor Meleşcanu, care rătăceşte astăzi prin subsolurile politicii. Dar Petre Roman poate – vorba doamnei Ivănecu – să rămână în PD. E o altă variantă mai puţin luată în seamă, mergându-se pe ideea că fostul “lider naţional” nu poate (de această dată) să stea în umbra lui Traian Băsescu. Dar ce are umbra lui Traian Băsescu? N-are nimic! Aşa cum nici umbra lui Petre Roman nu i-a creat nici un complex marinarului devenit între timp, de apă dulce. Dacă nu va părăsi partidul acum, la nervi, cum se spune, odată cu trecerea timpului Petre Roman se va obişnui cu ideea şI e posibil să rămănă în PD. Va fi varianta luptei politice adevărate. Să stai într-un partid ca simplu membru după ce l-ai făcut şi l-ai condus vreme de nouă ani asta ar fi o probă de voinţă şI caracter extaordinare din partea lui Petre Roman. Ce va face?, aceasta e întrebarea! Am încercat să răspund printr-un comentariu al evenimnetelor aflte în derulare. Realitatea poate să fie alta, departe de gândurile nostre, de cele mai multe ori aflate sub influenţa impresiilor de moment, subiectivismului, sentimentalismelor de tot felul. “Asta-i realitatea!” poate să ne spună chiar Petre Roman, devenit în aceste zile mai degrabă un personaj al istoriei politice decât un personaj al politicii viitoare. Când scriu aceste rânduri, fără răutate, mi-aduc aminte de momentul retragerii din Parlament, din politică a lui Traian Băsescu din 1996...
