Leul şi şpaga

În eterna şi fascinanta Românie, moneda naţională e şpaga. Leul, slugarnic şi amărât, nu face altceva decât să (de)servească afaceri dubioase, pe el se reazămă mita şi ciubucul. Leul a rămas monedă naţională prin poze, pliante şi pe tăbliţele caselor de schimb valutar. Asta nu înseamnă că sunt de condamnat cei care, în sărăcia lor, chivernisesc fiecare leuţ, gândind de trei ori până să cumpere o legătură de leuştean.  Nu, nu sunt de condamnat, sunt de plâns, de compătimit. Pentru ei valoarea leului a rămas sfântă, cu toate că o sută de mii nu mai înseamnă nimic în ziua de astăzi. Au fost trădaţi, nu neapărat de ceea ce a însemnat odată moneda naţională, au fost trădaţi în primul  rând de regimurile care s-au perindat pe la conducera ţării şi au transformat leul în “moneda şpăgii”, a mitei.
Şi, nu în ultimul rând, suntem vinovaţii noi, cei care am încurajat din diferite cauze actuala stare de lucruri. Şpaga erodează încet, dar sigur măruntaiele economiei şi spiritului, transformându-se şi pe noi în nişte instrumente ale corupţiei şi resemnării. Nu mai avem mult şi vom deveni un poor cotropit de şpagă, un popor supus şpăgii. Mâine-poimâine vom putea citi pe la casele de schimb valutar cursul zilei: 1 şpagă=100 dolari. Atunci, da, vom avea motive să ne bucurăm că moneda naţională a devenit puternică şi stabilă!