Decât să scriu de moţiunile de cenzură, fie ele simple sau multilateral dezvoltate, mai bine aş pleca în ţările calde să văd cocorii. Da’ acu’ ce să fac o să scriu! Dacă îmi spunea cineva acum veo zece ani expresia asta ”moţiune energetică”, după ce mă uitam lung la el, ori îl băgam în mă-sa, ori îl puneam să se exprime în scris, ca să înţeleg ce-i aia. Astăzi, când aud cuvântul „moţiune”, parcă aş auzi o declaraţie de dragoste, încep să am furnicături dn vârful picioarelor până în creştetul capului. Dacă vă aduceţi aminte, am scris odinioară că moţiunea de cenzură e un porc. Ei bine, astăzi sunt gata să declar cu mâna pe inimă: este o lebădă şi, vorbind la concret, moţiunea care s-a dezbătut aseară în Camera Deputaţilor a fost o lebădă energetică. Şi, uite aşa, deputaţii noştri, ai voştri, ai lor, ai ei, ai mei, ai nimănui, au jumulit aseară lebăda asta energetică, au gâtuit-o până când ea, săraca, a deschis ciocul şi s-a lăsat adoptată având de partea ei 150 de voturi, iar alte 124 împotrivă. E pentru prima dată în istoria Parlamentului de după ’89, dacă nu mă înşel, când o lebădă (a se citi moţiunea), fie ea şi energetică, n-a căzut la vot. Aşadar, eforturile întregului popor au fost încununate de succes. După o iarnă în care am dârdâit deopotrivă pe trotuare, în balcoane şi în sufragerii, după o iarnă în care au făcut mişto de noi fel şi fel de aleşi ai neamului, după o iarnă în care locul de dictator al lui Ceauşescu a fost luat de fulgul de nea, ne-am trezit cu o răsplată binemeritată: lebăda energetică. Să ne aşezăm liniştiţi la masă şi să ne urăm reciproc „poftă bună!” Bună dimineaţa!
MARIUS TUCĂ
