Numele şi prenumele: Laszlo Tokes. Ocupaţia: defăimător al României. Locul de muncă: pretutindeni. Când spui Laszlo Tokes, te gândeşti automat la unul ce trebuie ţinut permanent în şuturi. De câţiva ani buni încoace, popa ăsta înjură cu sârg Romănia fără ca cineva să-l ia de sutană şi să-l scarmene până ajunge să imite mişcarea cădelniţei. Chiar nu s-a gândit nimeni până acum să-i retragă cetăţenia română? Să-l trimită undeva, departe de ţara asta, eventual pe o insulă, să poată spune acolo în voie toate elucubraţiile. Băi popo, dacă tu crezi că pământul ăsta te mai suportă mult, află, surpriză, că te-ai înşelat! Băi băiatule, de ce trebuie să te duci tu până la Viena ca să ceri „un guvern autonom pentru cei 3,5 milioane de maghiari ce trăiesc în România?” Nu puteai să te duci până la urechea mămică-tii şi să-i spui ei chestia asta? La ce bun să cheltuieşti atâta energie şi bani, când prostia asta puteai s-o spui unde-ţi zisei mai devreme?! În plus de asta, riscai să fii confundat cu o lebădă şi te păpau „ai noştri” cu fulgi cu tot. Însă, dacă stau să mă gândesc bine, mâncătorii noştri de lebede nu se pot coborî atât demult, încât să mănânce o porţie aşa mare de ceea ce mănâncă de obicei Laszlo Tokes pe unde umblă. Rămâne ca atunci când Laszlo Tokes se va întoarce în ţară să-i facă nişte băieţi buni băi cu nămol din pământul Transilvaniei. Şi dacă s-ar putea să fie ornat cu nişte pietricele de prin Munţii Apuseni, ar fi excelent, promiţându-vă că de iluminatul monumentului ne vom ocupa noi. Bună dimineaţa!
MARIUS TUCĂ
