De vreo trei ani ne tot amăgim cu NATO. Şi nu numai că ne amăgim noi între noi, ne mai amăgesc şi alţii. La începuturile acestei legende vreo 95 la sută fluturau pe la colţuri stindardul pro NATO. Mămicile dădeau lapte la copii, cu biberonul inscripţionat cu NATO; bunicii povesteau nepoţilor basme cu flăcăi purtând numele de NATO; nimeni nu mai adormea până când prin faţa ochilor nu defilau zeci de emisiuni despre NATO. Politicienii se băteau cu pumnii în piept şi dădeau argumente despre ce bine şi ce călduţ ne va fi nouă la sânul NATO. “NATOniada cuprinses întreaga naţie română. Şi a venit momentulMadridcare ne-a zdruncinat până la prăsele. Ne-am dezumflat atât de tare încât am ajuns până pe la doi la sută cei interesaţi de acest subiect. Poate că cei doi la sută au rămas numai specialiştii care mai întorc pe dos această problemă. Şi a venit domnul Talbott şi ne-a mai dat puţin oxigen. Într-un an anume, într-o zi anume va veni şi ziua României pentru NATO. Numai că vestea n-a mai bucurat prea multă lume. Mămicile s-au uitat la biberonul inscripţionat cu NATO, dar fără lapte, bunicii n-au mai avut bani să-şi cumpere ochelari pentru a citi povestea în continuare; cei mai mulţi dintre noi s-au plictisit pentru a-i mai privi pe politicienii care doresc reforma, înlocuind astfel subiectul la care se pricepeau toţi: NATO. Acum nimănui nu-i mai pasă de NATO. Poate doar dlui Talbott. Noi vom reacţiona ceva mai târziu, când vom vedea primele raze ale reformei.
Bună dimineaţa!
MARIUS TUCĂ
