La trîntă cu Universul

Era cît p-aci să facă din găurica neagră amorul vieţii lor, s-o penetreze ştiinţific, adînc de tot, pînă la începuturile lumii tot felul de neofiţi cuceriţi definitiv de căldura protonilor, protoni cu care s-ar fi lăsat imortalizaţi ca să apară pe prima pagină a ziarelor, să mai cîştige puţină popularitate, un vot cît de mic, a fost momentul acela de graţie în care toţi proştii s-au luat la trîntă cu Universul, gata să-l pună la podea, să facă din el buricul Pămîntului şi să-l poarte la butonieră, a fost ziua aceea în care specialiştii în orice, dar mai ales în găurici au ieşit la drumul mare jucîndu-se cu bing-bang-ul prin ţărînă, aşteptînd cu ochii pe ceas sfîrşitul lumii care nu mai venea, şi uite aşa cercetătorii în hău, hăis şi cea au ratat şansa vieţii lor, aceea de a fi pozaţi cu acceleratorul de particule, cu un milion de rotaţii pe secundă, cu un milion de proşti pe metru pătrat, a fost ziua lor, ce să mai lungim suspansul, au demonstrat paşnic împotriva particulei lui Dumnezeu, Dumnezeu să-i ierte, să le odihnească mintea şi creierul, să aibă energia unei muşte fără cap, adică aproximativ energia unui proton, ca să vedeţi cît este de simplu, cît de uşor ca românii să rateze pînă şi sfîrşitul lumii în loc să-l servească nici mai mult, nici mai puţin decît ca pe o supă foarte fierbinte şi densă cu gluconi şi cuarci, bing-bang…