Nişte refugiaţi beţi, “arătînd ca nişte nord-africani”, au violat şi ei nişte nemţoaice în noaptea de Revelion şi au devastat şi ei p-acolo. Şi mare brînză!
Ce? Dacă-ţi vine cineva în casă şi se apucă să-ţi dea cu propria-ţi tigaie-n cap parcă poţi să zici ceva? Doar e musafirul tău, tre' să fii politicos, să zici, “dar, te rog, dă-mi şi pe dreapta, că nu mi-ai dat decît pe stînga! Da' ia tuciul ăsta din fontă, că e mai greu, te rog, mai loveşte-mă şi peste tibie, că nu mă doare suficient. Scoate-mă pe balcon în chiloţi şi lasă-mă să tremur toată noaptea de frig! Ia-o pe nevastă-mea, ţi-o dau eu, cu mîna mea, violeaz-o! Şi, vezi, pe urmă, după ce ţi se face şi ţie foame, că eşti om, na, ţi s-o face şi foame după atîta activitate, du-te-n frigider şi ia-ţi de acolo ce-ţi vrea inima”.
Aşa ar trebui să facă şi Germania cu refugiaţii ei şi toate ţările cu refugiaţii lor şi noi, cînd o da Domnul şi-or veni şi peste noi să ceară pămînt şi apă. Sau cum era aia.
Să-i primim, să-i omenim, să le oferim, să le dăm, să mai punem o farfurie, c-aşa e frumos, să-l faci pe om să se simtă bine, să le dăm nevestele, să stăm să ne bată, să ne facă, să ne dreagă, să ne toate alea.
Acum trebuie ca refugiaţii acuzaţi de violenţele din Koln să dea statul german ȋn judecată, ceea ce sper să se şi ȋntȋmple, pe motiv că nu respectă valorile multiculturalităţii, atȋt de mult invocate de UE. Păi ce mama mă-sii, chiar aşa? Una spunem şi alta facem?
Deci. Revenind. Citesc că neprimitorii ăia din Leipzig fac mitinguri împotriva refugiaţilor. Acest lucru este in-ca-li-fi-ca-bil! Ar trebui să le fie ruşine! În loc să-i primească cu pîine şi cu oaie, îi primesc cum nu se cuvine.
Mă gîndesc că şi refugiaţii au uscăturile lor. Sînt, printre refugiaţi, oameni care nu bat, care nu ucid, care nu violează, care nu fură sau nu distrug bunurile altora. Mă gîndesc că sînt o castă aparte ăştia şi că-i fac de ruşine pe ceilalţi refugiaţi, beţi şi puşi pe fapte mari.
Invazia refugiaţilor în Europa nu apropie lumile, le separă încă şi mai mult. Diferenţele se văd mai repede, se văd mai repede neputinţele, se vede mai tare lipsa oricărei disponibilităţi a unei lumi de a se deschide ȋn faţa celeilalte. Ȋntre timp, se cristalizeazǎ ipocriziile discursului european; nu i-ar primi mama UE, dar nu poate să spună asta apăsat, pentru că şi-ar nega propriile valori (diversitate, multiculturalitate, unitate, unicitate, toleranțǎ); se toxifiazǎ şi mai mult acest spaţiu din ce în ce mai lipsit de personalitate, cu o europenitate din ce în ce mai atenuată.
Eu ştiu că cine vine într-un loc respectă regulile acelui loc. Ei, însă, pretind de la noi să-i respectăm şi să-i preluăm ca atare, fără nici un efort din partea lor. Noi sǎ stǎm, ei sǎ ne.
