Protocolul semnat de “aliaţii” din coaliţia guvernamentală a fost încălcat din prima zi. Practic, încrederea între PNŢCD şi PD e o vorbă în vântul schimbării care suflase cu atâta insistenţă pe meleagurile noastre în noiembrie ’98. Alianţa împotriva naturii, cum a fost ea numită în momentul constituirii, a devenit între timp alianţa împotria ţării. Coaliţia de astăzi a băgat ţara într-o nebuloasă în care a intrat mai întâi ea. Dacă ar exista sinceritate politică din partea PNŢCD şi PD, s-ar lămuri această situaţie, tranşând lucrurile cât se poate de bărbăteşte, terminând odată, până când nu e pea târziu, cu acest balet de doi bani. Sau PNŢCD renunţă la susţinerea lui Victor Ciorbea pentru funcţia de prim-ministru, ceea ce ar însemna formarea unui alt guvern, cu miniştri PD, sau organizează alegeri anticipate. Sigur, cea mai bună soluţie ar fi schimbarea Guvernului, miniştrii redutabii putând face parte şi din noul Cabinet. Soluţia cea mai proastă ar fi alegerile anticipate, dar, atenţie, nu mai proastă ca “soluţia” prin care e guvernată ţara acum: “Noi, PNŢCD, guvernăm, iar noi PD, ne facem că te susţinem până într-o zi când o să te trântim!”. Şi ajungem la una dintre cele două soluţii din care aminteam. Şi ce-am făcut?
Bună dimieaţa!
MARIUS TUCĂ
