„Domnule Florin Georgescu, eu, Benzina României declar cu mâna pe pompă următorele: întrucât de la o vreme încoace sunt mai prost tratată ca o Eugenie, deoarece din ce în ce mai des sunt nevoită să ard pe fel şi fel de vechituri aduse din cimitirele de maşini ale ţărilor din vest şi pentru că martoră mi-e Clisura Dunării, de pe urma mea s-au îmbogăţit oameni, s-au modificat destine, deci, fie şi numai pentru aceste aspecte, cer să fiu scumpită, să mi se mărească preţul. Să n-am parte de rezervoare, domnule ministru, să ard într-un Trabant vechi, să-mi sară cifra octanică, să vă rămân în gâtul carburatorului dacă nu mă ascumpiţi. Dacă nu veţi lua această măsură sunt nevoită să vă cer a mă deversa în Canalul Dunăre – Marea Neagră în semn de protest şi amintirea celui ce a fost Nciolae Ceauşescu, care, între noi fie vorba, m-a protejat de adjunsesem pe cale de dispariţie. Dacă mai rămăsesem în acea vreme de supărată amintire vreo o mie de litri în toată ţara. Ştiu, domnule m nistru, că dumneavoastră aveţi boală pe ţevile de eşapament, dar nu eu am ales această cale de trecere în nefiinţă. Şi mai ştiu domnule Florin, permiteţi-mi să vă zic aşa, că vă ştiu băiat fin din Ferentari, că rugămintea mea n-are sorţi de izbândă dacă jigleur-ul dumneavoastră e nasol. Cred într-un jigleur mai bun şi în viitorul ţării, aşadar nu mă lăsaţi să fiu în continuare ferfeliţă la preţul mizer de 600 e lei. Cu sinceritate, a dvs., Benzina României”. Bună dimineaţa!
MARIUS TUCA
