Scriu cu năduf. E cald, foarte cald, Dan Matei Agaton, ministrul turismului, îndeamnă cetăţenii să meargă la mare. Prognoza meteo este excepţională pentru Litoral, nu ştiu ce vânt împinge apa caldă spre ţărmurile noastre, ne anunţă cât se poate de bine intenţionat ministrul, aşadar, ura şi la mare. Că la mai mare nu se poate. Până la Constanţa, cu maşina, poţi ajunge fie pe Slobozia, fie pe Feteşti. Autostrada mult visată, mult discutată se află deocamdată pe hărţile miniştrilor, bine ţinute în sertar. Aşa că o iei pe Slobozia, drumul e mai bun, ţi se spune, chiar dacă e mai lung. Aşa şi e. Numai că aproape de Constanţa o bandă a drumului se află în reparaţii pe o porţiune de câteva sute de metri. Îţi pune unul “paleta” în faţă, nu contează ce culoare are semaforul, şi stai să aştepţi taică. Zece minute, un sfert de oră, o jumătate de oră, o oră chiar, cu puţin noroc, poate şi mai mult dacă omul cu paleta nu ţine socoteala bine. Noi suntem, dacă te uiţi la ăsta care opreşte circulaţia, neam de paletişti. Dacă am putea toţi 23 de milioane să dirijăm lumea cu paletele în mâini probail că am muri fericiţi. Şi în cele din urmă stai, dacă trebuie, şi n-ai încotro, stai dacă ar fi fost un accident, dacă peste noapte ar fi fost o alunecare de teren. Dar drumul ăla trebuie reparat, se ştie asta de acum un an. Dar noi, românii, trăim într-o dezorganizare totală, indolenţa mai are puţin şi ne mănâncă ficaţii, aşa că n-avem cum să reparăm drumul ăla vreme de un an. În plin sezon estival ne apucăm să cârpim o bucăţica de drum. Ca şi când un medic şi-ar opera pacientul de apendicită în timp ce săracul, sau fericitul, face amor! Când ne este lumea mai dragă, când coana Europa face ochii amri ca să ne vadă mai bine, noi pregătiţi de inspecţie, cu mâna la chipiu, stăm cu şliţul deschis. Ca să nu exagerez şi să spun că din când în când suntem surprinşi în plin elan de integrare europeană, în plin proces de marsturbare. Comunitară, zicem noi. Lucrările de reparaţie la “Dorobanţu”, aşa se numeşte localiatea unde se circulă pe o singură bandă - suntem popor de dorobanţi – pot intra în istorie. Culmea e că la câţiva kilometri de locul cu pricina se află localitatea “Vlad Ţepeş”. Mai încolo dai de “Mihail Kogălniceanu” şi apoi de “Nicolae Bălcescu”. Istoria ne sufocă, peste tot începe să fie un handicap petnru noi, cei deveniţi prin prisma împrejurărilor dezorganizaţi, indolenţi, ineficienţi, fără strategii şi fără perspective. Prognoza meteo, are dreptate ministrul turismului, se anunţă a fi foarte bună; prognoza dezvoltării şi suprevieţuirii noastre se anunţă a fi sumbră!
