Există de fiecare dată ceva ce le întrece pe celelalte. Este ceva de care te loveşti cel puţin o dată în viaţă, ceva pe care nu ai cum să-l ocoleşti, ceva care te atinge fie la 20 de ani, fie la 80. Este vorba despre isterie. Noi ne-am întâlnit în ultima vreme cu tot felul de isterii. Isteria preţurilor, isteria anotimpurilor, isteria personală, isteria zvonurilor, isteria locurilor, isteria şomerilor, isteria politicienilor, isteria medicamentelor, isteria zarzavaturilor, isteria mieilor, isteria muzicii, isteria zăpezii, isteria carburanţilor, isteria dolarului, isteria plictiselii, isteria dezmoşteniţilor, isteria arestărilor, isteria lichidărilor, isteria cărţilor, isteria cartoforilor, isteria vorbelor, isteria isteriilor. Mizând pe buna înţelegere a tuturor, cel mai tare ne scoate din sărite isteria în limbaj. Nu poţi să spui că-i soare afară, că te şi pomeneşti cu meteorologii că-ţi toarnă vreo două găleţi cu nori şi ploaie peste tine. Nu poţi să spui că s-a stabilizat dolarul, că îi apucă isteria pe vânzătorii la negru ai dolarului şi sar pragul suportabil al buzunarului. Nu poţi să pleci cu bani ficşi de acasă, că l-a şi apucat isteria pe vânzătorul din colţ şi a săltat preţurile mai ceva decât sare Serghei cu prăjina. Nu mai poţi asculta o muzică mai lentă, mai de austeritate, că te invadează occidentalii ăştia isterici cu muzica lor ţăcănită. Ce mai, şi aşa nu mai ştim în ce anotimp suntem, eu zic să-l spunem în şoaptă, ca să nu ne audă şi să se răzvrătească, anotimpul isteriei. Bună dimineaţa!
MARIUS TUCĂ
