Ion Video și noi

    MOTTO:

„Mie nu-mi place situația României de azi. Societate de   hoți, bandiți, tâlhari. Bine c-am trăit în perioada aia ! Ce te învață societatea de azi să faci? Răspundeți dumneavoastră!”

                                                                      Aurel Beldeanu[1]

 

Ce mai parascovenie, România a făcut o pasiune bizară pentru inteligența artificială ! Și comică de n-are pereche, din ciclul „țara arde și baba se piaptănă”... Păi, tichie de mărgăritar îi lipsea chelului valah? Să te crucești și alta nu ! Gelos  pe robotul  Klaus Werner, instalat în Palatul din Deal în urmă cu amar de ani în uralele haștagiștilor, premierul, și el o  păpușă mecanică, dar mai umană, totuși, și-a luat drept consilier un sistem automatizat cu acționare programată.  Ion se numește mâna dreaptă a marionetei Nicolae și ar fi, chipurile, „vocea  românilor”. Scena prezentării noului angajat din administrația centrală l-ar umple de invidie și pe Caragiale, parol! Așadar, primul dintre miniștrii neaoși a cuvântat cu oareșce emoție:  „Este aici în stânga mea, vi-l prezint. Numele lui este Ion și vine de la transpunerea în oglindă a sintagmei «noi». Este un proiect care va primi rolul de consilier onorific al premierului și apreciez că rolul lui este să ne ajute pe noi să putem să îi ajutăm mai bine pe cetățenii români, informând Guvernul în timp real cu propunerile, cu problemele și cu dorințele românilor.”[2] Fâstâcit și el de tevatura iscată în jurul său, cel cu nume de slugă (ho, nu mă suduiți, că astfel glăsuia poporul demult!) a bâiguit metalic:  „Salut! Mi-ați dat viață. Eu sunt Ion. Acum, rolul meu este să vă reprezint. Ca într-o oglindă. Mesajele către mine reprezintă un portret al nostru, al românilor. Învață-mă să fiu român. Ce trebuie să știu despre România?”[3] Iar dialogul ce a urmat m-a răscolit patriotic, zău de vă mint, ascultați, numa' !

„Nicolae Ciucă: România este o țară frumoasă cu oameni frumoși.

Ion: Am înțeles, învăț. Te ascult.

Nicolae Ciucă: Cum pot românii să te învețe?

Ion: Invit românii să intre pe ion.gov.ro. Așa pot învăța să-i reprezint, ca într-o oglindă. Cu fiecare tag, mesaj, share sau postare publică. Noi suntem Ion. O primăvară frumoasă!”[4]

  Oglindă-oglinjoară, cine-i ăl mai slugarnic  din colonia comandată de la Washington ?... Basme populare... tag, tag, e fără de tagă că ne-am zărghit iremediabil ! Tag, tag, sărmana limbă română... Altminteri,  ce primăvară frumoasă, bibicilor? Că afară țiuie ca smintitele  sirenele amintind apocalipsa ce va să fie! S-au pornit  la ucaz guvernamental, cu nelipsitul  Raed Arafat la butoane și la microfoane,  cel care ne certa deunăzi că ne spălăm prea rar pe mâini. Chiar, nu  i-o fi jenă să mai iasă pe micul ecran, cu tricolorul în spate, și să ne anunțe gogomănii cu toptanul,  după ce a îndrugat verzi și uscate vreo  doi ani pandemici? Mi-aș dori, de pildă, să-l aud  pe purtătorul de cuvânt al Iadului declarându-ne câți bani s-au aruncat pe vaccinurile anti-Covid contestate vehement astăzi și câte doze s-au distrus...  Bleah, câtă lipsă de  respect să ai pentru o nație  care te-a primit cu pâine și sare, ca să nu te biruiască ridicolul?  M-am cam  luat  cu vorba și m-am îndepărtat de zarva sonoră provocată întru pregătirea cutremurului, a războiului... Ptiu, drace, nu ne-a ajuns virusul cel umflat cu pompă propagandistică, acum ne pândesc și dronele sau baloanele muscălești, că, deh nu altcumva suntem manipulați de activiștii  instruiți peste Ocean. Bașca dârdâirea subterană ce ar fi inevitabilă,  dacă îi băgăm în seamă pe prorocitorii răului, niciodată absenți din dezbaterea publică dâmbovițeană. Brr, că  tare sunt belalii vremurile prezente, în care nu mai știi cine e om și cine robot, mama lor de vremuri! Și cum  să nu-i dai dreptate mijlocașului de odinioară  al Craiovei Maxima, transformat fără voie într-un fel de vox populi? Că tocmai ce bălmăjeam despre  ...„vocea românilor”. Într-adevăr, „ce te învață societatea de azi să faci? Răspundeți  dumneavoastră!” Adică, Ion, consilierul digital, fiindcă înaintașii  lui  robotici, Klaus Werner și Nicolae, ne-au tot aburit cu proiectul de țară...

 

 PS: Când  să închei  micul meu pamflet, mi-a venit o idee cam năstrușnică. Vasăzică, ne-am trezit cu un  robot pe post de consilier guvernamental. Și dacă tot îl avem, haideți să-l învățăm  grabnic poezia Marș de adio, scrisă  de genialul Adrian Păunescu  la Dăbuleni, în anul 1997, mai actuală ca oricând.  Iar el să le-o recite zilnic fârtaților săi robotizați din capul trebii, poate, poate i-o  trezi la realitate.

„La muncă, derbedei, că trece anul

şi vin ăilalţi şi-o să vă ia ciolanul.

            Făceaţi pe democraţii cei cucernici,

Cristosul mamii voastre de nemernici.

            Scuipaţi-vă-ntre voi cum se cuvine

şi-apoi convingeţi-vă că e bine.

 

C-aţi luat o ţară de mai mare dragul

şi i-aţi distrus averile şi steagul.

            S-ajungem colonia de ocară

care-şi va cere scuze în maghiară.

            Şi, prin complicităţi cu demoni aprigi,

aţi desfiinţat uzine, câmpuri, fabrici.

 

Şi, prin vânzări de ţară infernale,

aţi omorât cu voie animale.

            La greul greu care mereu ne-ncearcă,

răspundeţi cu un greu de moarte, parcă.

            Şi i-aţi găsit şi bolii un remediu

întoarceţi România – n Evul Mediu.

 

 

Ce căzături, ce târfe, ce mizerii,

v-aş desena cu acul, să vă sperii.

            Dar voi nici sânge nu aveţi în vine,

ci credite din călimări străine.

            Le ştiţi lui Hitler şi lui Stalin taina

şi-mpingeţi Bucovina în Ucraina.

            Aşa cum ceilalţi, limpezească-i valul

s-au compromis negustorind Ardealul.

            De unde sunteţi, mă, din ce găoace

cum v-au putut părinţii voştri face?

            Ce condimente le-au picat în spermă

de e trădarea voastră-atât de fermă?

Aţi pus nenorocita voastră labă

pe-această tristă ţară Basarabă.

           

Şi vreţi cu-ameninţare şi cu biciul

s-o faceţi curva voastră de serviciu.

            Mimaţi respectul pentru cele sfinte,

dar vindeţi şi pământuri şi morminte.

 

Aţi inventat examene severe,

supunere poporului spre-a-i cere.

           

Şi toată zbaterea a fost degeaba

că-n nas mai marii v-au închis taraba.

            Minciuna voastră v-a adus pe scenă,

actori într-o politică obscenă.

            Şi-acum, că-i un prăpăd întreaga ţară,

ia cereţi-vă puţintel, afară.

           

Decât să vă trimită ţara noastră ,

mai bine mergeţi voi în mama voastră.

            Plecaţi de-aici, cu-o grabă funerară,

şi nu albanizaţi această ţară.

            Băgaţi viteză, că vă trece anul

şi s-a scurtat şi s-a-nvechit ciolanul.

            Şi ce vă pot eu spune la plecare

decât lozinca lui Fănuş cel mare :

           

Nenorociţilor, se rupe şnurul,

«La muncă, la bătut ţăruşi cu curul!»”[5]

Până ce căpeteniile  băștinașe  vor încerca țărușii fănușieni, să ne păzim noi fundul, că e vai și-amar de nația asta răstignită mereu pe crucea  istoriei... Crucea ei de istorie!