Nici n-a plecat bine domnul Guther Verheugen că sosi doamna Emma Nicholson. În acest timp, al marilor vizite făcute de înalţi oficiali europeni, s-a relansat formaţia Albatros, nimeni alta decât regina manelelor ţigăneşti de odinioară. Vă aduceţi probabil aminte de muzica ţigănească, de inimă purpurie, care se auzea prin toate pieţele şi bâlciurile, creaţie a formaţiei Albatros. Albatrosul nu putea să lipsească din valul de “ţigănisme” care de o vreme încoace a inundat toată ţara de-ţi vine să te întrebi unde or fi turcismele de altădată. Cât de ofuscaţi devenisem imediat după '89, când explodaseră pe piaţa românescă brutăriile turceşti. Cum adică, vin turcii şi noi stăm cu mâinlie-n sân, nu facem nimic pentru a opri invazia lor? Pe atunci poate, dacă ar fi dat năvală bulgarii, ne-am fi supărat la fel de tare. Ca o paranteză, vecinii noştri cu ceafa groasă şi cu borcanele de zacuscă înghesuite-n portbagaj, circulă liberi prin Europa, fără vize, iar noi stăm cuminţi în bănci şi le arătăm frumos mâinle pe batistă, cu unghiuţele tăiate, fie domnului Verheugen, fie doamnei Nicholson. Aşa că, speriaţi foarte tare de cine ştie ce invazii pitoreşti, până la urmă ne-am invadat singuri. Asta e sentimentul paradoxal pe care-l trăim în ultima vreme: că România a fost invadată de poporul român. Noi suntem locuitorii acestor locuri dar şi invadatorii. ŞI problema e cu atât mai greu de rezolvat cu cât n-are cine să ne salveze. Ajutor!
