În România discuţiile despre reformă - care mai avea un pic şi era gata-gata să înceapă - au trecut pe un plan secund. Problema numărul unu în acest moment, aparent, o reprezintă inscripţiile bilingve. Am scris în nenumărate rânduri despre pretenţiile aberante ale liderilor maghiari. În termeni destul de duri. N-am făcut altceva decât să taxez declaraţiile belicoase ale unui Laszlo Tokes, ale unui Tokacs Csaba sau ale fruntaşilor UDMR. N-am scris nici măcar un cuvânt rău despre maghiarii de rând, care, cred, n-au acelaşi idei ca cei care agită spiritele înTransilvaia, prin declaraţii iresponsabile. Încet-încet, extremiştii maghiari au trecut de la vorbela fapte, vezi plăcuţele, inscripţiile bilingve. Încerc să scriu acest articol fără patimă, să mă situez pe o poziţie cât mai neutră posibil. Să zicem că sunt de acord cu amplsarea inscripţiilor bilingve în localităţile cu populaţie maghiară care depăşeşte 20 la sută aşa cum prevede, de fapt Ordonaţa 22. Trec peste faptul că în acest sens trebuia elaborată o lege. Trec şi peste faptul că Ordonanţa 22 a fost introdusă peuşadin dos, UDMR aflându-se la guvernare. Dar să-mi spună şi mie un lider al UDMR, să-mi explice, care este utilitatea acestor inscripţii bilingve? Pentru cine vor fi puse ele? Pentru români? Nu! Ba dimpotriva! Pentru maghiari? Răspunsul e da! De ce? Ca să poată citi în limba maternă numele localităţilor şi denumirile străzilor! Aici e aici! în primul rând, conform legii învăţământului, aşa modificată de UDMR, cum e, elevii maghiari studiază limba română în şcoli, deci pot citi nuemle localităţilor în limba română. De ce mai e nevoie, întreb, nu dau cu parul, să fie scrise în limba maghiară? Aştept răspunsul! Şi oricum cetăţenii maghiari de prin partea locului, chiar fără să ştie română, nu se rătăcesc aşa uşor. În aldoilea rând, în ceea ce priveşte denumirea străzilor: UDMR nu doreşte traducerea numelor acestora în limba maghiară (numele proprii nu pot fi traduse), ci revenirea la vechile denumiri ungureşti ale locului din timpul Regunii Autonome Maghiare. Întrebare: de ce? Altă întrebare: pentru cine? Şi ultima: pentru ce? Aştept răspunsul liderilor UDMR. În altreilea rând există cazuri, vezi Săvădisia, unde primarul nu numai că a pus plăcuţe în limba maghiară atât cu denumirile de străzi, cât şi cu denumirea localităţi, dar a şi dat jos inscripţiile în limba română. De ce? Aştept răspunsuri la toate aceste întrebări de la fruntaşii UDMR. Dacă nu se poate, o să răspund eu!
Bună dimineaţa!
MARIUS TUCĂ
