Pătimim în fiecare zi încercănd să ridicăm spre cer zmee de suflet, zmee de iubire. Şi dacă vântul iertării e bun şi înţelegăor, câteodată chiar reuşim. Suferinţa din trupuri, uneori, se ia la întrecere cu păcatul, încătuşându-ne mâinile cu brăţări de fiori. Şi aşa, prizonieri ai propriului trup, căutăm o primăvară de credinţă, care să ajute inima să evadeze dintr-un piept în alt piept. Să mai bată şi la alţii ca la noi, să vadă şi ei ce înseamnă să ai o pasăre de pradă în piept. Cu fruntea lipită când de cer, când de pământ aşteptăm cuminţi să primim ce n-am fost în stare să dăm, aşteptăm anotimpuri de bunătate. Să fie linişte în sufletele voastre ca într-o floare de salcâm. Şi pace ca într-o respiraţie de cais. Sărbători fericite şi Hristos a Înviat!
Bună dimineaţa!
MARIUS TUCĂ
