Bine ai venit amăgire! Numele tău s-a chemat şi a rămas Emil Cosntantinescu. Trezit brusc din astenia care-l cuprinsese în primăvara lui '97 şi nu-l mai lăsase până ieri, şeful statului l-a revocat ieri pe copilul său de suflet şi arme Victor Babiuc, numindu-l în funcţia de ministru al Apărării pe Frunzăverde. Domnu' Emil speră ca în urma revocarii lui Victoraş criza politică să ia sfârşit. Ceea ce înseamnă, în speranţa lui, că preşedintele ne crede încă o dată proşti. Ce mare e domnia sa, cum intervine, cum se rezolvă toate problemele! Te pufneşte râsul, după care dai automat în plâns văzând vum face pe salvatorul după ce trei săptămâni a întreţinut din toate ptuerile această criză. De necrezut! Cum şi-a pregătit dumnealui încă de vineri terenul, când anunţa liderii coaliţiei că le dă 48 de ore pentru a rezolva criza. Râdeau curcile, râdeam şi noi când a făcut anunţul, pentru că mai trecuseră vreo 1.048 de ore, cel puţin, de la un anunţ similar. Şi uite că ieri, când trecuseră cele 48 de ore, domnu' Emil ne-a făcut hatârul şI a coborât de la înălţimea maiestăţii sale, rezolvând blestemata de criză. Măi să fie! Îngeraşul cu cioc a coborât printre proşti şI i-a blagoslovit cu un fâlfâit de aripi. Suntem cu toţii, milioane de oameni, căzuţi în contemplarea acestui gest sublim, dar ipocrit cu desăvârşire. Vă mulţumim, domnule Emil Constantinescu pentru faptul că existaţi.
Ce ne-am fi făcut noi fără dumneavoastră, fără capacitatea dumneavoastră de a le rezolva pe toate, de a cârmi ţara printre toate nenorocirile lumii?...