Acum un an, electoratul român nu a dat girul nici unei formaţiuni politice pentru a guverna de una singură. Ca atare, partidele aflate în fruntea topului au luat hamul şi praştia şi au preluat destinele ţării. Iată însă că nu foarte târziu, disensiunile în coaliţia guvernamentală au început să apară. Fie că se numea Legea caselor naţionalizate, fie Legea fondului funciar, fie Valerian Stan sau Gilda Lazăr, acum neînţelegerile vor porni de la susţinera sau nu a unui guvern minoritar. Partidul Democrat şi-a manifestat sprijinul faţă de un asemenea Cabinet. PNŢCD însă se abţine de la afaceun astfel de comentariu, afirmând prin liderii săi c nu va întreprinde nimic în acest sens. Dincolo de toate acestea, neînţelegerile din coaliţie, fie că le place să recunoască sau nu, au început încă de la semnarea protocolului de colaborare în cadrul coaliţiei PNŢCD-USD-UDMR. De la bun început partidul lui Ion Diaconescu ştia de anii de guvernare Roman. De la bun început, partidul lui Petre Roman ştia de pretenţiile ţărăniştilor, fie ele agrare sau imobiliare. Au semnat totuşi un protocol prin care credeau că toate aceste pretenţii, de o parte sau alta vor fi uitate. Zâmbetele din faţa bliţurilor s-au dus şi s-a trecut la demararea reformei. Reformă care le-a pus tot felul de piedici. Piedici care au dus la actualele disensiuni. Disensiuni care se reflectă în modul sinuos de realizare a reformei. La un an de la alegeri, partidele din coaliţie încă îşi mai împart posturile. Sper ca până la viitoarele alegeri, fie ele anticipate sau nu. Coaliţiei să-i mai rămână ceva timp şi pentru reformă şi să iasă din încâlceala algoritmului. Este timpul pentru o reformă adevărată. Este timpul pentru o guvernare adevărată. Este timpul pentru miniştri adevăraţi.
Bună dimineaţa!
MARIUS TUCĂ
