În săptămâna asta trebuie să fim mai buni. Gata cu ţâfna! Una-două ne sare muştarul şi lovim în stânga şi dreapta cu vorbe urâte, pe toţi îi vedem răi şi numai noi suntem buni, noi suntem cei mai frumoşi, cei mai deştepţi, restul merită călcaţi în picioare. Suntem călcaţi noi, la rândul nostru de unul sau de altul? Tocmai bun momentul să distrugem tot ce putem în jur. Nu vă pun să-mi arătaţi dacă v-aţi făcut lecţiile de viaţă, nici dacă mâinile voastre au fost supuse şi cuminţi, nici dacă ochii voştri s-au plimbat numai pe cer! Nici nu vă condamn că aţi ucis vise, nici că v-aţi dat amintirile la casele de amanet, nici că pe cei dragi i-aţi privit uneori ca pe nişte străini. Puţină bunătate cer! Se poate? Când aţi fost ultima dată buni? Când aţi uitat ultima dată de voi şi v-aţi gândit la alţii? Când aţi rupt ultima dată din inimă şi aţi dăruit jumătate altcuiva? N-am fost şi nu vom fi niciodată nişte sfinţi! Dar hai să încercăm măcar din când în când să ne punem sufletul pe buze şi să lăsăm vântul să-l împrăştie la voia copacilor. Puţină bunătate cer! Se poate? Începe campania bunătăţii de primăvară! Nu ne rămâne decât să ne lăsăm legaţi la ochi, un pluton de îngeri să-şi încarce armele cu praf de bunătate şi să ne împuşte până ne cresc muguri. Puţină bunătate cer! Se poate? Bună dimineaţa!
MARIUS TUCĂ
