Razboiul de o suta si ceva de zile din interiorul PSD continua. Baietii, hotarati sa-si ia gatul pana la ultimul, parca au jurat cum mana stransa pe drapelul portocaliu al Aliantei D.A. sa nu se lase pana cand nu fac din cel mai mare partid din Romania cel mai mic partid de la poalele Carpatilor.
Si, dupa cum se vede treaba, nimic nu-i poate opri. Ba, dimpotriva, cu fiecare zi care trece, partidul pierde oameni - primari, senatori, deputati - , pierde din greutate, pierde procente in sondaje, pierde orice poate sa piarda! Poate sa piarda chiar totul, in cele din urma, mai putin pe Ion Iliescu. Tatal, dar si mama partidului, mai viu si mai vioi ca niciodata pare dispus sa ramana si sa se scufunde aidoma capitanului o data cu corabia sa. Adica sa dispara in spuma vremurilor asa cum a si aparut. Cel putin acesta este sentimentul celor care privesc din afara ce se intampla cu Partidul Social Democrat.
Ceea ce pare si mai interesant este faptul ca Ion Iliescu parca stie de acest final apocaliptic, dar asta nu-l face in nici un fel sa se opreasca. Pe principiul "eu te-am facut, eu te omor!", domnia sa, dupa ce a fost lucrat la Congres ca si cand ar fi fost ultimul membru al PSD, pare decis sa mearga pana la razbunarea finala. Ca un tata pus sa vada cu ochii lui cum ii e omorat copilul, s-a hotarat ca e mai bine s-o faca el, cu mana lui.
Este o imagine dramatica pentru Ion Iliescu, dar, in acelasi timp, tragica pentru scena politica din Romania. Totodata pentru acesta este finalul care i se potriveste cel mai bine pentru ca istoria sa poata face din el un erou. Si ca drama sa fie totala, cei din jurul sau vor fi cu el pana la capat, fara sa banuiasca, insa, ca acela va fi si finalul carierei lor politice si nicidecum incununarea. Ferm convinsi ca aceasta calauzire a lui Ion Iliescu ii va face sa spuna, intr-o buna zi, cand va fi vorba de partid, "Traiasca!", vor avea surpriza sa spuna "Sa-i fie tarana usoara!".
