Au sosit la redacţie, ţinându-se de mână, două comunicate, semnate de un singur domn, pe numele său adevărat Matei Brătianu, nimeni altul decât preşedinele Federaţiei Sindicatelor din Poşta Română. Au am citit aceste communicate de vreo trei ori, doar-doar voi găsi ceva care să aibă legătură cu Poşta, cu poştăriţele, cu cutiile de scrisori, cu timbrele, cu telegraful, cu diligenţele, însă n-am găsit nimic. Iată cum sună „apelul adresat elevilor din liceele României”: „În numele colegilor mai mari, studenţii, în numele vostru tineri elevi, viitori stundeţi, solidarizaţi-vă cu studenţii” Domnul Brătianu trece apoi la punctul I. „Declanşaţi greva în licee! 2. Ieşiţi în stradă în faţa prefecturii!” Sărim peste punctele trei şi patru, nu pentru că n-ar fi interesante, dar e vremea asta urâtă afară. Ca să citiţi punctul cinci e nevoie de mult curaj, calm şi bunăvoinţă. Uite punctul cinci de poşta din Bucureşti: „Nu încetaţi acţiunile – acţiuni care nici n-au început! – nota aurtoului – până când toate revendicările nu vor fi soluţionate concret. Dacă nu ieşiţi azi – păi parcă ieşiseră domnu’ Matei – mâine (joi 26 octombrieĂ) şi voi veţi fi batjocoriţi, vânaţi, minţiţi şi bătuţi de putere (na, na, na!) pentru că veţi avea curajul şi forţa de a vă cere drepturile şi de a vă apăra demnittea aşa cum se întâmplă cu studenţii de azi. Împreună cu studenţii, voi, elevii, puteţi demonstra (nu vedeţi, dle Brătianu, că plouă afarăĂ) că în România există aomeni şi organizaţii care refuză să mai înghită minciunile şi băataia de joc în protocoalele şi promisiunile Văcăroilor (Văcăroiu Năvărcă NicoletaĂ) şi ale putreii. Puteţi demosntra că victoria se obţine luptând până la capăt”. Apelul se sfârşeşte apoteotic, nu plângeţi, luaţi aminte, Matei Brătianu preşedinte: „Împreună, voi, tinerii, puteţi da cea mai frumoasă lecţie de Voinţă, de Forţă şi Curaj întregii societăţi româneşti. Faceţi aceste lucruri şi veţi deveni motorul schimbărilior în România”. Bing Bang! Şi ar mai fi comunicatul adresat păriţilor din România, dar s-a făcut târziu şi pentru că ei, copii, s-ar fi dus la culcare, vă reproduc din el doar o bucăţică. Pe cuvântul meu că merită: „Luaţi-vă soţii de mănă şi ieşiţi în faţa prefecturilor – de ce nu în faţa poştelorĂ – până când copiii voştri vor învinge!” Noapte bună copii, bună dimineaţa oameni buni!
MARIUS TUCA
