Ăştia de la hotelurile de trei stele ar trebui să includă în dotarea camerelor o măturică şi-un făraş, ca să poată clientu să-şi facă şi el curat cinci minute pe zi, mai ales cînd vine de pe plajă, plin cu nisip % sacoici sparte care se scurg din haine cînd te dezbraci.
Că la mare te faci de nisip şi dacă nu calci pe plajă o secundă în sejurul tău!
Darmite dacă, totuşi, te-mpinge necuratu şi calci.
Atenţia cu care sînt inventariate toate dotările unei camere a unui hotel m-a jignit dintotdeauna.
Ca şi cum, ar zice hotelierul “băi, vezi, fii atentă ce faci, că io ştiu ce am şi ce n-am în cameră”.
Deci ca şi cum ar putea să mă suspecteze că aş putea pleca cu ceva din dotarea lui. Mă jigneşte lista aia foarte tare.
Mă mai jigneşte şi dotarea barului. Adică nu. Dotarea barului nu mă jigneşte, mă jigneşte lista cu ce e-n bar.
“Băi, deci fii atentă, că ştiu că am un Jagermeister în frigider şi dacă-l bei, îl plăteşti, deci da?”
Ȋn mai toate joburile mele a trebuit să călătoresc, astfel că ştiu foarte multe hoteluri.
La un hotel din reţeaua Continental din Baia Mare, in frigider era, printre altele, o bere care-mi plăcea mie foarte mult şi care era foarte scumpă.
Am băut berea într-o seară, deşi era cam cîţi bani mai aveam eu de diurnă.
Nu mi-a păsat. A doua zi de dimineaţă, am achitat-o frumos la recepţie.
Seara următoare, întoarsă la hotel, constat că în frigider crescuse altă bere.
“Mă”, zic, “e păcat de tine să te las aici, singură, printre vermuturi şi whiskey-uri şi vinuri… ia vino la mama să te rezolve”.
Am rezolvat-o şi p-aia.
A doua zi trebuia să plecăm.
Achităm la recepţie iar eu, conştiincioasă, tot încerc să mă bag în seamă cu recepţionera să plătesc, separat de toate, evident, berea.
Era, însă, o dimineaţă foarte agitată la recepţia acelui hotel iar noi chiar trebuia să plecăm.
Cum recepţionera tot îmi făcea semn s-aştept şi cum timpul se scurgea, am plecat. Am plecat aşa, ca o nesimţită. Fără să achit berea aia scumpă.
Trebuia să plecăm, n-aveam ce face. Eu am plecat iar berea aia a rămas neachitată. Mi-a părut foarte rău. Cineva probabil că a plătit-o în locul meu.
Multă vreme m-am simţit vinovată. Acum nu mă mai simt, pentru că sînt o vacă.
Şi revin: măcar o măturică să bage şi ei în dotare la hotelurile astea de pe litoralu Mării Negre.
Să stea şi clienţii în curăţenie, nu în nisip, să li se lipească nisipu de tălpi cînd ies din baie după ce şi-au făcut duş, ca să dea nisipu jos de pe ei.
Zic. Dacă e.
P.S.: sau, poate, noi nu merităm curăţenie, că doar d-aia stăm la trei stele şi nu la cinci!
Mă întreb ce-o fi la alea de două stele sau doar una.
