Şi ningea aşa de liniştit. Apele se retrăseseră. Virgil Măgureanu apăruse la televizor. Ilie Dumitrescu era aproape transferat. Toate erau bune şi frumoase dacă nu venea remanierea asta guvernamentală. Ce le-o fi venit, ce i-o fi apucat, numai Ion Iliescu ştie. Dacă o şti. Domnu’ Văcăroiu, remaniem dom’le sau mai stăm o ţară? Spuneţi-o p-aia dreaptă nu ne mai ţineţi încordaţi că plesnesc muşchii pe noi şi e păcat că suntem băieţi tineri. N-o să facem scandal, n-o să vociferăm, ne notăm frumos pe caietul de curat şi, pac! dăm ştirea aici, în ziar, s-o citească oamenii. Pe bune, domnu’ prim-ministru, spuneţi-ne, e adevărat că vreţi să-l schimbaţi pe Ilie de la Mediu? Pe motiv că n-a ştiut de ploile alea, ca să nu mai vorbim de aer, care pe alocuri pute! E adevărat că Dumitru de la industrii va fi despovărat, adică dat jos de pe locul ce-l ocupă? Hai, domn’ ministru, spunţi-mi doar mie că nu mai zic la nimeni, pe cuvânt de onoare! E adevărat că şi pe celălalt Dumitru, ăla de la Ştiinţă şi tehnologie îl paşte remanierea? Ştiu că vă e greu să spuneţi, dar nici să ţineţi secretul ăsta nu e bine. Duceţi-vă şi strigaţi-l într-o fântână, puneţi capacul şi trimiteţi-mi mie adresa fântânii. Vă spun toate asta pentru că mă gândesc la somnul dumneavoastră pe care nu vreau să-l ştiu agitat sub nici o formă. Sau mai puteţi să-mi daţi azi un telefon şi să-mi spuneţi: „Bă, Tucă - ştiţi bine că pe mine nu mă deranjează dacă nu-mi ziceţi domnu’ Tucă, - uite care sunt noii miniştrii… Şi aici, ca să nu faceţi adiţionale, rostiţi decât numele: Ion la Ştiinţă, Vasile la Mediu ş.a.m.d. Aştept! Bună dimineaţa!
MARIUS TUCĂ
