Noi, cînd vedem oameni la protest, ne uităm la ei şi ne considerăm protestaţi.
Ne uităm la profesori protestînd şi ne considerăm protestaţi.
Ne uităm la cei din Portul Constanţa protestînd şi ne considerăm protestaţi.
Ne uităm la cei de la Ford şi Renault protestînd şi ne considerăm, de asemenea, protestaţi.
Ne uităm la pensionari protestînd şi ne considerăm protestaţi.
Oricine e liber să protesteze.
Protestaţi, maică, protestaţi! Noi ne uităm la voi şi ne considerăm protestaţi.
Am putea să ne considerăm şi protestanţi dar nu. Noi ne considerăm protestaţi.
Dacă ne gîndim încă şi mai bine, protestanţii sînteţi voi.
Prin urmare, pe aceeaşi linie semantică, noi, cînd vedem nişte protestanţi, ne uităm la ei şi ne considerăm protestaţi.
Logic, dooohh!
Nu avem infrastructură?
Nu-i nimic, ieşim să protestăm iar voi vă consideraţi protestaţi.
Protestul e ca o supapă.
E ca atunci cînd ai multă energie şi te duci să alergi şi pe urmă nu mai ai energie că ţi-ai consumat-o.
Ca un mesaj spam in inbox.
Te enervează dar îl vezi şi-i dai delete fără să-l citeşti.
E bine să laşi oamenii să protesteze.
Se eliberează din tensiune.
Le creezi senzaţia că au putere, deşi e evident că n-au nici o putere, că puterea e la tine, nu la ei.
Da nu-i nimic, lasă-i să protesteze. Ca gospodinele care taca-taca-taca-taca, toată ziua taca-taca.
Tu-ţi pui căştile pe urechi şi-ţi vezi de treaba ta de Guvern.
Da, chiar. Protestatarii sînt ca o nevastă cicălitoare, din punctul de vedere al Guvernului.
Guvernul e soţul plictisit, care stă cu berea-n mînă şi se uită la fotbal şi are burtă mare şi-şi ridică maioul peste burtoi.
Şi mănîncă şaorma cu de toate.
Şi dă maioneză pe el şi se şterge cu maioul.
Protestatarii taca-taca-taca-taca,
guvernul se scarpină pe burtă, mai ia o gură din şaorma şi aşteaptă să-i treacă istericei pandaliile.
După care o roagă să-i mai aducă o bere din frigider: “iubita mea, oxigenul meu, prinţesa mea, mai adu-mi şi mie, te rog, o bere din frigider!”.
Iar prietenul Guvernului, fie el Iohannis, îl întreabă pe Guvern: “Uaaaau, aşa frumos vorbeşti tu cu nevastă-ta?”
Iar Guvernul răspunde: “da cine pula mea mai ştie cum o cheamă?”
