Guvernul Romaniei a tratat grevele de la sfarsitul acestui an cum a stiut el mai bine: cu usurinta, cu incompetenta si cu aroganta. Reprezentantii sai s-au asezat la masa negocierilor prea tarziu. Iar atunci cand au inceput sa negocieze, au facut-o de ochii lumii. Pana atunci au crezut ca grevele vor trece de la sine. De ce o astfel de mentalitate? Pentru ca nu s-au gandit nici o clipa la sutele de mii de profesori si la salariile lor mizerabile. Nu s-au gandit la nimic! Asa cum spuneam, au crezut ca greva este un fel de guturai care va trece oricum. Cand au vazut ca nu e de gluma cu profesorii, guvernantii nostri, impinsi de la spate de presedintele-jucator, au lasat un pic aroganta la o parte si au inceput abureala. Ca negociere nu se poate numi intalnirea la care au promis o… promisiune! Miliardul de euro promis nu era altceva decat praful de pe toba sau, daca-mi permiteti, o abureala cu proiectele viitoare, un fel de "Fata morgana", dupa voia Guvernului. La salarii, ca acesta a fost motivul adevarat al grevei profesorilor, Guvernul a reusit sa-l faca pe Ceausescu sa se rasuceasca in mormant, ca si-asa o sa fie dezgropat mai devreme sau mai tarziu, oferind profesorilor "freo" cinci sute de mii de lei, adica vreo 50 (cincizeci) de lei noi pentru "la anu si la multi ani!". Pe aici, pe la noi, domnilor guvernanti, aceasta se numeste bataie de joc! Si ca tacamul sa fie complet, nou-numitul ministru al Educatiei a dat sindicatele din invatamant in judecata, fara sa aiba dreptul sa faca acest lucru. La data respectiva, nou-numitul de la Educatie era inca prefect de Cluj. La atata nepasare, aroganta si nepricepere ce mai conteaza un cutit bagat pe la spate sindicatelor? Nimic! Adica tot ceea ce le-au putut oferi guvernantii si sindicalistilor de la metrou. Pe care, in loc de negocieri, i-au intrebat daca mai intra in greva! Cu alte cuvinte, Guvernul i-a luat la misto! Isi si permite Guvernul asta sa faca acest lucru, doar e puternic asa cum n-a fost altul.
FMI-ul i-a lasat sa se spele pe cap cu cota unica de impozitare si cu efectele acesteia in economia romaneasca, partidele care-l formeaza traiesc sub zodia scandalurilor de tot felul, primul-ministru are sabia lui Basescu bagata in gat, dar nu-i pasa, nu-l doare, nici sange nu-i curge si… lista care-l face sa fie mai "tare ca fularul" poate continua la nesfarsit. De-asta cred ca un pic mai multa aroganta in negocierile cu sindicatele, mai multa fermitate, mai multa intransigenta, mai multa putere de convingere si, in sfarsit, o atitudine mai in forta n-ar strica!
