Comisarul european pentru extindere, Gunther Verheugen, a venit în România. Şi ca de fiecare dată, venirea sa, dar mai ales declaraţiile sale agită rău de tot apele la Bucureşti. Indiferent ce ar declara – că aici e nebunia noastră, a românilor – spusele sale sunt interpretate în fel şi chip. Pentru unii declaraţiile comisarului european “au demascat” faptul că Guvernul PDSR n-a făcut reformă şi Verheugen a demontat maşinăria de vorbe a celor aflaţi la putere. Alţii au sărit să interpreteze cele vorbite de comisar ca pe nişte mari realizări ale Guvenului Năstase. Aceştia din urmă au observat şi ce notă ne-a dat comisarul – 10 sau, în cel mai rău caz, 9. După învălmăşeala declaraţiilor, care şi-a atins apogeul pe la mijlocul săptămânii trecute, a urmat replica primului-ministru Adrian Năstase. Care, deranjat de unele declaraţii, dar mai ales interpretări, simţindu-se urecheat, a replicat: “Verheugen este un diriginte care pune note la purtare”. Păi, şi atunci, de ce l-aţi prezentat, domnule Năstae, opiniei publice ca fiind un fel de inspector şi de ce, mai ales, nu i-aţi spus acest lucru pe când îl însoţeati prin faţa camerelor de luat vederi. De unde până unde acest limbaj dublu? Domnul Năstase putea foarte bine să spună de faţă cu Verheugen că nu-i diriginte. Nu trebuia să aştepte ca domnul comisar să plece la Timişoara pentru a-l urechea la rându-i. Fire poetică, Gunther Verheygen, a recunoscut la Timişoara că e şi el om, spunând că a scris cândva poezii “destul de proaste pentru a nu le arăta nimănui”, după propria-i mărturisire. Am aflat totodată că eset un pasionat cântăreţ la flaut – nu la saxofon – şi un iubitor al operelor lui Verdi. Cum îl ştim şi pe Adrian Năstase, un iubitor de frumos, ar fi putut oferi poporului, împreună cu Gunther Verheugen, în loc de urecheli un excelent moment literar şi muzical. Mă întreb ce-au înţeles milioane de cetăţeni români care au urmărit dialogul dintre cei doi şi, îndeosebi, interpretările şi comentariile acestuia. Cred că nu mare lucru. Oricum, la plecare, Gunther Verheugen, a spus: “Părăsesc România cu o impresie mai bună decât cea cu care am venit”. Spre deosebire de tinerii noştri, care o părăsesc, din ce în ce mai ales, cu o impresie mai proastă decât cea cu care s-au născut.
