Copil din flori al unei relaţii perfect nepotrivite dintre comunism şi capitalism, domnul Bogdan Olteanu, imberb şi imperturbabil, impetuos şi impermeabil, imatur şi imuabil, ajuns, cum se putea altfel, să trăieşti Traiane, printr-o întâmplare nefericită, i-am putea spune chiar viol cu acordul ambelor părţi, preşedintele Camerei Deputaţilor, s-a trezit, bună dimineaţa mic ales al neamului, în plină criză financiară mondială şi pe alocuri locală, dar în egală măsură şi existenţială, a ameninţat în această "ţară tristă plină de humor", nici mai mult, nici mai puţin, decât că "închide Camera Deputaţilor", suspendând sesiunea atunci când va simţi presiuni asupra bugetului sau asupra României, ceea ce confirmă cu vârf şi îndesat că domnul Bogdan Olteanu, inocent şi inaccesibil, incoerent şi incredibil, inadecvat şi inepuizabil, este rezultatul împerecherii definitive dintre Tăriceanu şi Băsescu, un act neruşinat prin voinţa siluită a ambelor părţi, aşadar acesta este motivul pentru care la cârma acestei instituţii se află cel care închide Camera Deputaţilor, de parcă ar închide ogeacul politic din care provine domnia sa, de parcă ar închide vestibulul istoriei în care a fost conceput dumnealui, de parcă ar închide camera în care se întâlnesc deţinuţii cu nevestele pentru una mică cu ochii albaştri, acesta este preşedintele Camerei Deputaţilor, un demagog care îşi acuză colegii de populism, după ce Guvernul din care face parte a deschis o lungă listă a pomenilor electorale, imberb şi imperturbabil, impetuos şi imper-meabil, imatur şi imuabil, acesta închide Camera Deputaţilor...