Aud tot mai des în ultima perioadă din partea unor inimi milostive "dar n-ar fi mai bine ca banii pentru referendum să-i dăm unor copii sărmani"? Aceleaşi inimi milostive cărora dacă le pomeneşti despre drepturile omului te umplu de blesteme de nu te mai spală toată apa sfinţită de la patriarhie. Aceleaşi inimi milostive care înşiră cruci peste cruci, dar când vine vorba de ajutor pentru un orfelinat se fac că plouă şi că ei nu sunt din localitate.
Dar să trecem peste asta.
Pentru că întrebarea care se pune este de fapt de ce e nevoie de ajutor suplimentar sau, mai bine zis, de ce încă există copii care se culcă flămânzi?
Pentru că nu ştiu dacă există ceva mai valoros pentru o naţie decât copiii.
Ani de zile, mulţi au întors capul când au auzit ce se întâmplă în casele de copii sau în familiile sărace şi acum, brusc, plâng de sare cămeşa de pe dânşii de oful copiilor.
Câtă ipocrizie, câtă făţărnicie, câtă prostie, mă iertaţi pentru duritatea limbajului, dar unul dintre ipochimenii care căinau copii pe Facebook suduia şi blestema amarnic oamenii care şi-au permis să aibă altă orientare sexuală, dar şi pe cei care şi-au permis să aibă altă orientare politică.
Sunt oameni al căror crez este "să facă cineva ceva" dar să nu fie ei acei cineva, oameni generoşi cu buzunarul şi timpul altora, rugători pe la icoane să moară naibii capra vecinului, troglodiţi cu aere de sfinţi.
Ce să zic, aşa să-i ajute Dumnezeu.
