Generaţiile şterse pe creier

Cînd oamenii mari aşteaptă de la Moş Crăciun bani în loc de daruri e clar că se întîmplă ceva cu lumea asta, globală şi materialistă deopotrivă, o lume în care sîntem gata să punem toate relele pămîntului pe seama crizei, e cel mai lejer şi-n acelaşi timp meschin mod de a ne minţi, cel mai la îndemînă argument pentru a ascunde criza morală a globalizării, de a ne face că felul de a ne hrăni ţine loc de a citi, generaţiile fast-food, trecute, prezente şi viitoare sînt exemplele cele mai frapante pentru felul de a consuma viaţa şi nu de a trăi viaţa, cu idoli care înlocuiesc ingredientele adevărate cu făcături strălucitoare, frumos mirositoare şi gustoase, generaţiile şterse pe creier nu mai bat la uşă, sînt de mult înăuntru şi înlăuntru, aşa că n-are rost să punem toate păcatele pe seama crizei, ea nu poate să plătească o notă de plată care nu-i aparţine, decontul unei lumi agresive şi comerciale, o lume care face parte din viaţa noastră de ceva timp şi, totuşi, înainte de a ne da seama, aşa că n-ar fi drept ca această criză mondială să plătească o datorie pe care n-a făcut-o ea, ba, mai mult, eu cred că nu creditele imobiliare sînt vinovate pentru că oamenii aşteaptă de la Moş Crăciun bani în loc de cadouri, eu cred că vinovat de toate acestea se face mersul lumii, o lume în care mîine-poimîine cărţile, spun specialiştii, nu vor mai fi citite, puţini vor fi cei care vor trece de coperte sau coperţi, nu vom mai avea timp şi spaţiu, nu vom mai avea timp în spaţiu, vor dispărea mai devreme sau mai tîrziu mestecatul şi gînditul, iar Moş Crăciun de la care deja se aşteaptă bani în loc de cadouri va deveni un funcţionar mărunt care va duce pensiile ultimilor pensionari cu carte de muncă şi primilor angajaţi cu viaţă în rate…