Generaţia noastră

Şi noi, noi din ce generaţie facem parte? Noi unde am putea fi puşi pe raftul istoriei recente? Noi ai cui suntem? Noi, cei cu trecutul şters, amăgindu-ne încontinuu cu prezentul de teama viitorului, noi din ce generaţie facem parte? Am fi putut face parte cu mândrie proletară din generaţia de sacrificiu, dar n-am avut parte şi de neşansa asta. Nu, e clar, suntem foarte greu de plasat în contextul social al epocilor care s-au întrepătruns. Am putea fi generaţia care a trăit un viol istoric, dacă acesta n-ar fi fost făcut cu acordul ambelor părţi şi, deci, numai viol n-a fost. Altora le-ar fi plăcut să ne vadă ca pe nişte copii ai glaznost-ului şi perestroikăi, numai că fiecare copil din generaţia asta a avut orgoliu, vise şi demnitate. O demnitate pe care n-a mai avut timp să o dovedească, pentru că timpul n-a mai avut răbdare. N-a mai avut răbdare atunci, când nimerise întâmplător în miezul unui ev aprins. Prea aprins pentru gusturile ei romantice. Chiar aşa, am fost într-un fel generaţia romantică obligată de libertate să devină generaţia sălbatică sau cel puţin generaţia romantică supravieţuind într-o lume sălbatică. Şi, cu toate astea, noi din ce mama dracu’ de generaţie facem parte? Că n-o să vină acum nişte sociologi tineri sau bătrâni să ne clasifice la şaptezecişti, optzecişti sau utecişti? Căci noi nu facem parte din nici o generaţie literară, fie şi numai pentru că n-am ajuns subiectele unor cărţi, personajele unor filme, muzele unor poeţi! Cine Dumnezeu şi-a permis cu de la sine putere să spună că am putea fi generaţia Congresului al IX-lea, când noi n-am participat la nici un congres? Cine? Cine poate să ne dea înapoi identitatea care s-a risipit de ieri până azi între oamenii de tip nou de ieri şi autiştii de azi? Pe unde să scoatem noi cămăşile noastre albe sau înflorate? Între generaţia care şi-a folosit limba pentru a reuşi şi generaţia care supravieţuieşte folosindu-şi buricele degetelor în tot ceea ce face, la calculator, la telefon şi la sex? În cine să ne băgăm picoarele cu tenişi albi, pe cine să tragem la răspundere pentru risipirea noastră oferindu-i chiar socoteala? Noi din ce generaţie facem parte? Că nici măcar din generaţia decreţeilor nu facem parte, chiar dacă mulţi dintre noi au stat ani şi ani cu cheia la gât ca şi când ar fi fost o medalie de aur? Nouă când o să ne vină rândul să ne ocupăm de România, să ne fie dată puţin pe mână să facem cu ea ceea ce n-au făcut toate generaţiile până la noi? Când? Şi, mai ales, până când o să ne uităm cum tot felul de generaţii care vin de nicăieri îşi bat joc de tot ceea ce ar fi putut fi? Poate cred unii că noi nu facem parte din nici o generaţie, pentru că secolul trecut am fost prea cuminţi, romantici şi deştepţi, iar secolul ăsta suntem prea nostalgici, resemnaţi şi prea deştepţi pentru a ne pune mintea cu ei? Şi până la urmă, noi din ce paştele mă-sii de generaţie facem parte?