Ca orice guvern, şi Guvernul PDSR are nevoie de o perioadă de graţie. O perioadă mai mult decât necesară pentru a ne da seama de intenţiile sale, pe de o parte, şi de a-i da şansa meritată de a nu lucra de la început sub presiune, pe de altă parte. Nu va trebui să treacă o veşnicie pentru a ne da seama dacă noul guvern are măcar intenţii bune, dacă nu şi capacitatea de a le pune cât mai repede în practică. Vedeţi, şi-n articolul de faţă, spiritul critic ne împinge să încercăm răspunsuri la întrebări care nici măcar n-au fost puse, formulate. Ce să-i faci, deformaţie profesională. Sau, mai degrabă, vorbesc experienţele nefericite trăite în toţi aceşti ani postrevoluţionari, experienţe începute cu un mare entuziasm, cu spernaţe, şi sfârşite în decepţii răsunătoare. Aşadar, asta nu înseamnă că vrem din start orice spernaţă pe care ne-ar da-o noii guvernanţi, noii conducători, ci merită - chestiune de bun simţ aş zice – cel puţin şansa de început. Reacţia noastră este fireacsă, şi nu întâpmlător ea există, pentru că, trebuie să recunoaştem, am cam rămas, cel puţin pentru o perioadă, fără obicetul muncii. Şi lucrurile nu trebuie să meargă neapărat rău pentru a ne face meseria. Dar aceşit ultimi ani arată că pe undeva am suferit o “deformaţie” profesională, ascuţindu-ne până la refuz, simţul critic, spiritul critic, estompându-le, dacă nu cumva făcându-le să dispară, pe celelalte, atât de necesare unui gazetar independent. Cert este că şI noi, ca întrega societate românească, am învăţat enorm trăind o experienţă unică, cea a trecerii de la o societate comunistă, ceauşistă, la una liberă, capitalistă. O experienţă în care mentalităţi vechi, împietrite chiar, s-au amestecat nebuneşte cu mentalităţi noi, eliberate de orice prejudecăţi, mentalităţi liberale. Nu trebuie să regretăm nimic din această experienţă fantastică, uluitoare aş spune, cu toate că pe ansamblu poate am avut de pierdut. Încet-încet, nu prea am reuşit să ardem vreuna din etapele importante ale tranziţiei. Intrăm în normalitate. Când o să reuşim să ne bucurăm de zâmbetul copiilor noştri, atunci chiar că viaţa intră pe făgaşul ei normal!
