Parcă niciodată toamna n-a fost aşa de încărcată, politicianist vorbind. Parcă niciodată românul n-a privit aşa de debusolat pe lângă oamenii care trec pe lângă el, n-a admirat chipuri aşa de noi pe care le-a uitat dpă cinci minute. Parcă nicidoată oamenii nu şi-au dorit atât de mult schimbarea. Noţiunea banală în rostire, esenţială în fondul problemei, cuvânt care nu alipsit în niciuna dintre ofertele pre şi post-electorale. Probabil tot la o schimbare s-au gândit şi liberali noştri istorici când au hotărât să se regrupeze. Lucru bun, de altfel! Dar stau eu şi vă întreb: care a fost cauza scindării anterioare, dar mai ales care este cauza fuzionării actualeĂ Dacă adunăm şi tragem linia, ne dăm seama că la doctrină nu putem să umblăm, pentru că este aproximativ aceeaşi la toate partidele cu nomenclatura de liberal încă oadă. La vremea respectivă, divorţul liberalilor a fost motivat de prezenţa unor anumite persoane în structurile de conducere ale acestor partide. La vremea actuală, persoanele, au rămas tot aşa de sus cocoţate. Iubirea aşa naşte câteodată monştri. Fără doctrină şi persoane schimbate, liberalii, de dragul schimbării, vor să revină sub semnul cheii. Foarte bine! Însă ar trebui să ştim dacă nu cumva aceste jurăminte de fidelitate nu vor fi ulterior încălcate, dpă ce, eventual, preţul nu este acelaşi peste tot scontat. Quintus, Patriciu, Manolescu, Cerveni, Gugui, Câmpeanu încearcă în anul de graţie 1996 să-şi aducă în sânge reunificarea liberală. Plăcut şi frumos auzului, cu văzul ne vom dumiri noi până la urmă! Că vorba aceea, mai vedem noi, nu-i aşaĂ Bună dimineaţa!
MARIUS TUCĂ
