Într-o lume care pune mai presus de toate câştigul de orice fel, deviza „important este să participi” sună oarecum vulgar. După ce s-au zbătut să câştige dreptul de a organiza olimpiada centenară, americanii doresc parcă să ne arate că jocurile de la Atlanta sunt un război pe aurul olimpic între ei şi restul lumii. Chiar şi ideea de olimpism pare fără sens dacă nu aduce profitul scontat de nepoţii unchiului Sam. Cu o organizare ce rivalizează cu cea de la „localele” noastre, Olimpiada americană le-a adus aminte sportivilor noştri că „românul e frate cu natura”, pentru că, nu-i aşa, cum altfel s-ar explica faptul că într-un pat de-al lor locuiesc un sportiv de-al nostru şi vreo trei furnici autohtone. Mult trâmbiţata comuniune om-natură este deplină. Una peste alta, condiţiile din satul lor olimpic nu prea le depăşesc pe cele din satele noastre. Supăraţi, totuşi, că temuta lor armă biologică naţională numită ştiinţific furnica somnambulă a dat chix, băieţii de peste ocean au scos artileria grea în stradă. Unul de-al lor, poate într-o criză de nebunie, a ieşit cu noaptea-n cap la plantat de bombe în parcul olimpic pentru că muşchii lui doreau să strice somnul tihnit al Americii, dar şi somnul mioritici al alor noştri. Cercetările continuă cu bomba în stare de libertate. Şi cum românul este învăţat cu zgomotul şi greutăţile capitalismului, nu este exclus să plecăm din Atlanta cu poala încărcată cu medaliile lor de aur. Bună dimineaţa!
MARIUS TUCĂ
