Cică tehnocraţii s-au gândit să mai dea un ultim zvâc acum, acum, când zilele la Palatul Victoria le sunt numărate. Şi sunt destui care le numără, că ciolanul lui Cioloş e arătos şi miroase al naibii de bine iar fasolarii mioritici sunt câtă frunză şi iarbă.
Dar să revenim din această scurtă digresiune. Spuneam că tehnocraţii vor să simplifice şi să eficientizeze relaţia dintre cetăţean şi administraţia publică. O intenţie lăudabilă, dar la fel de utopică precum pacea mondială sau eradicarea foametei în lume.
Păi cum să fie măria-să funcţionarul public de acord să-şi piardă privilegiul de a privi la contribuabil cu cel mai suveran dispreţ, cum să renunţe la programul pentru care până şi gravidele crapă de invidie, cum să renunţe la pauza de cafea de 2 ore sau la pauza de prânz de 3 ore? Sigur, s-ar putea face asta dacă Dacianul Cioloş şi tehnocrațimile lor ar intenţiona să folosească aruncătoare de flăcări sau mitraliere cu cadenţă mare de tragere.
Însă cum nu cred că se va întâmplă asta, că suntem o ţară civilizată (deşi am serioase dubii), planul guvernului nu pare decât un străveziu exerciţiu de imagine. Pentru că orice guvern va veni la Palatul Victoria, va îngropa adânc un atare proiect, că doar nu-i nimeni nebun să-şi taie electoratul de sub picioare.
Aşadar, zic şi eu ca Ştefan-Vodă, că sfârşitul domniei funcţionarului public asupra cetăţeanului nu-l voi vedea nici eu, nici urmaşii mei, ci urmaşii urmaşilor mei, în veacul veacului.
