Nu mai ţin minte de câte ori ziariştii sportivi au ridicat slave pentru Gică Hagi, Gică Popescu şi Ilie Dumitrescu. Acuma să-i văd eu pe fotbalişti dacă vor pune mâna pe condei să scrie despre ziariştii sportivi. Şi dacă o vor face, vreau să văd şi cum. Vreau să-mi arate manuscrisele înainte să mai modific, dacă e cazul câte ceva, o virgulă între subiect şi predicat, o cratimă în „sau aruncat pe minge”, spre exemplu, un „i” în plus sau în minus. Vreau să-i văd apoi la bara sosirilor în Otopeni cum se înghesuie să ia un interviu, o declaraţie, două-trei cuvinte de la fotbaliştii care se întorc victorioşi. Vreau să-i văd cum se urcă unii pe umerii altora, cum îşi potrivesc blitz-urile, cum îşi dau coate care să-l prindă mai bine în cadru pe golgeter. Vreau să văd asta nu ca să-mi gâdil orgoliul, dar echipa de fotbal a ziariştilor sportivi români sunt campioni mondiali, or echipa de fotbal a României… De-aia vreau să-i văd pe fotbalişti făcând pe ziariştii, că pe ziarişti făcând pe fotbaliştii i-am văzut. Au mers ei, sărăcuţii, cu degetele tocite de condei şi au jucat fotbal în Tunisia aşa de bine că i-au făcut pe spectatori să strige „Hagi”, „Popescu”, „Dumitrescu”. S-a propus chiar ca România să găzduiască jocurile mondiale din 1998. Bravo, măi băieţi! Acum, fotbalişti, treceţi voi la treabă! Ziariştii n-au jucat fotbal cu mâinile, să vă văd: voi ştiţi să scrieţi cu picioarele? Bună dimineaţa!
MARIUS TUCĂ
