După zece zile de drumuri americane, după zece zile în care am fost bombardaţi cu comunicate care mai de care mai bombastice, Funar se întoarce pe drumul de costişă al Dealului Feleacului pentru că are treabă multă. După cât se pare, Funăraşu nostru se întoarce cam înfrânt. Duplexul Gheorghe-Sabina n-a reuşit să convingă americanii că Tratatul româno-ungar este prea mult maghiarizat. Liderul PUNR s-a dus glonţ spre Ambasada României din SUA să vadă cum vuia pe pământ american varianta ungară a textului Tratatului. Stupoare, însă! Ambasada română deţinea varianta în limba lui Shakespeare, aşa cum zic canoanele diplomaţiei. Grea lovitură pentru liderul PUNR. Atât de grea că Funar al nostru n-a mai înţeles nimic din ce au spus cei de la Departament. Altfel nu ne explicăm de ce Funar a uitat să scrie în comunicatul semnat cu mânuţa lui, aceeaşi care a semnat şi pentru începerea săpăturilor arheologice din centrul Clujului, despre poziţia americanilor faţă de guvernarea împreună cu partidele extremiste.
Liderul PUNR va trebui să se apuce serios de treabă. Harababura din politica de partid, ceartă în urma plecări sale, va trebui revizuită cu siguranţă, căci aşa ceva nu se mai poate, domnilor! Trebuie să înţeleagă toţi membrii, de la vlădică până la opincă, că partidul are un început şi un sfârşit care începe şi se termină cu Funar. Că doar de-aia umblă şi primăraşul nostru să cucerească metropolă după metropolă, în speranţa că PUNR, dintr-un partid atât de naţional, ar putea deveni o forţă politică internaţională cu filiale la New York, sau, de ce nu, la Moscova? Deschiderea către Vest a PUNR numai păcăleşte pe nimeni. Poate doar pe însăşi membrii de partid. Ultima uvertură din gongul final va fi dată tot de Funar. Până când? Bună dimineaţa!
MARIUS TUCĂ
