Mare vânzoleală fraţilor s-a pogorât peste ţărişoara noastră de când cu toropeala asta de afară. Toate merg anapoda, de parcă vreunul mai cu moţ doreşte să ne arate nouă - celor ce ne intitulăm cu mândrie capitalişti – că lumea a ieşit din matca ei şi nu se mai supune nici unei reguli de bun simţ. Ciuperci dacă mănânci, dai ortul popii una-două, la plajă dacă te întinzi să te perpeleşti, te înfulecă leul vreunui fotograf ce bântuie fără rost printre cearceafurile cetăţenilor turişti, iar dacă îţi vitregeşte sufletul obosit, trebuie să te fereşti ca dracul de tămâie să bei apa din izvorul lui Eminescu. Aflat în antiteză cu poetul nostru naţional, izvorul cu pricina este păzit cu pistolul la şold şi cu bulanul în mână de publicii gardieni din Cişmigiu. Aşa că, dragile mele gospodine bucureştene, dacă obişnuinţa vă obligă să fierbeţi fasolea cu apă de la izvorul lui Eminescu, ar fi bine să vă aduceţi aminte că tot apa minerală rămâne regina bălţilor. Parcă vă şi văd, zăvorând uşa ca vecinul Lică să nu vă strice meditaţia gastronomică şi devorând o porţie de fasole minerală cu jumări, acrită cu nu ştiu ce băutură răcoritoare de la dozatorul din colţ.
Poftă bună! Şi mai lăsaţi-mă, că tot uitându-mă la Kassandra, expiră termenul de garanţie al apei minerale.
Bună dimineaţa!
MARIUS TUCĂ
