Aseară am auzit bătându-mi în geam stropii de ploaie de care îmi era aşa de dor. Paparudele mi-au adus norii, dar au pierdut printre plete bolborocii. Ploaia, chiar şi numai de o oră, mi-a adus înapoi sufletul plecat să caute apă. Canicula s-a stins aseară în mii de picuri, lăsând trotuarele sfârâind, dar am auzit că astăzi vom putea trăi mai uşor. La 25 de grade vom avea chef să participăm la licitaţia dreptului dea înghiţi aspirina compensată. Farmaciştilor, care ţin morţiş la dreptul de a elibera medicamente compensate, Direcţia Sanitară le va da astăzi hapurile din hârtie, care nu poate fi nici cocoloşită, nici ruptă, nici întinată. Hapurile acestea, odată primite, vor trebui înghiţite cu grijă la fiecare nouă aprovizionare, vor necesita plimbări şi bătăi pe la uşile Ministerului Sănătăţii, vor presupune completarea de formulare peste formulare, unele mai noi, altele mai vechi. Nu înţeleg de ce pentru atâta bătaie de cap este nevoie de o licitaţie. Cine dă mai mult pentru o grijă în plus? Cine oferă mai mult pentru un medicament mai ieftin? Îmi voi scoate şi eu la licitaţie toate dorurile şi toate durerile. Cine oferă mai mult pentru dorul meu de ducă, pentru durerea mea de pasăre zburătoare cu o aripă frântă? Cine oferă mai mult pentru suferinţa tălpilor mele înţepate în fugă prin iarba întunecată a pădurii. Farmacia la care voi găsi medicamente compensate pentru toate dorurile şi durerile pe care le acuz, o voi face palat al gândurilor mele. Cine oferă mai mult? O dată. De două ori. Bună dimineaţa!
MARIUS TUCĂ
