Rezerva de hârtie a ţării se află în pericol. Şi asta pentru că el e talentat, dinamic şi are o dactilografă care pune repede totul pe hârtie. El nici n-apucă să dicteze primul cuvânt, că ea a şi terminat de „bătut” tot textul, tot comunicatul, mă rog, toată scrisoarea. Şi ei nu se gândesc nici o clipă că prin productivitatea lor prin grija lor pentru ţară pun în pericol rezerva de hârtie a ţării. Că acu’ treaba asta se întâmplă datorită faptului că ei sunt furaţi de cele mai multe ori de frumuseţea frazei sau de întorsătura ei nu mai are nici o importanţă, de vreme ce stocul, da, da, stocul, despre el e vorba, e pe terminate. Şi, culmea, partea cea mai proastă a locurilor este că ce scrie această dactilografă talonată îndeapropae de şeful ei ajunge pe posturile de televiziune, de radio, în ziare, lucru care încurajează producţia de scrisorele. Pe undeva, situaţia dată încurajează şi inţiativa privată, cei doi punând astfel bazele unei fabrici de scrisorele. Sigur, el nu şi-a dat seama de asta, dar nu s-a găsit nimeni să-i spună că stocul suferă îngrozitor. Probabil că nici nu se va găsi cineva atâta timp cât Ion Iliescu, Emil Constantinescu, Teodor Meleşcanu, Petre Roman şi cine mai vreţi dumneavoastră găsesc în fiecare zi pe masa de lucru câte o scrisoare redactată şi bătută, aşa cum v-am mai spus, din iniţiativa aia particulară numită „Fabrica de scrisorele”. Fabrică ce-l are ca unic acţionar, scriitor, telexist pe nimeni altul decât Gheorghe Funar. Scrieţi băieţi, scrieţi! Dar mai aruncaţi şi pe la coş! Bună dimneaţa!
MARIUS TUCĂ
