Există legături între diversiunea “Conturi la Paris” şi Parchetul General?

Cazul Adrian Costea şi ancheta efectuată  în România de magistraţii francezi în legătură cu acest caz continuă să fie învăluite de unele neclarităţi de ordin juridic, generate şi întreţinute de declaraţiile autorităţilor noastre.

Săptămâna trecută, cotidianul Le Parisien anunţa că Justiţia franceză ceretează cazul unui om de afaceri cu dublă cetăţenie – română şi franceză - suspectat de a fi deturnat bani publici în folosul unor politicieni români apropiaţi instituţiei Preşedinţiei. Ziarul mai anunţa că ancheta a pornit de la o anonimă primită de TRACFIN în toamna anului trecut şi că un grup de magistraţi francezi va sosi la Bucureşti, unde va efectua cercetări legate de acest caz.

În mass-media  românească ştirea a fost interpretată în fel şi chip, unele publicaţii şi posturi de televiziune susţinând că magistraţii francezi anchetează un caz de “spălare de bani murdari” în care ar fi implicaţi oameni politici români, că “PDSR a umflat conturile lui Adrian Costea cu 100 de milioane de dolari” etc.

Ministerul Justiţiei şi Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie au  mărit confuzia făcând declaraţii contradictorii. Din care a rezultat fie că Ministerul Justiţiei habar nu avea de cazul Costea, de sosirea magistraţilor francezi, fie că cererea de comisie rogatorie, formulată de magistraţii francezi, s-a piedut pe drum, ei sosind neaşteptat în România. Mircea Criste, procurorul general, a mai spus că lista persoanelor ce urmrează a fi audiate în calitate de martori i-a fost înmânată, la Bucureşti, de magistraţii francezi, că Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie a aprobat comisia rogatorie în baza Convenţiei de la Geneva.

Cum spuneam, există unele neclarităţi de ordin procedural şi chiar de încadrare juridică.
Este posibil ca dl Criste să nu ştie că între România şi Franţa există un tratat de asistenţă juridică încheiat înainte de 1989 şi reînnoit periodic. Situaţia în care comisia rogatorie, pentru a fi legală, trebuie să îndeplinească regulile fixate de tratat şi de Codul de Proedură Penală român. Ei bine, atât tratatul, cât  şi Codul de Procedură Penală spun că cererea de comisie rogatorie se adresează Ministerului de Externe care, după caz, o va adresa Ministerului de Justiţie sau Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie. Anchetatorii francezi s-au adresat direct Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, drept pentru care au  încălcat prevederile tratatului bilateral de asistenţă juridică şi nu au respectat prevederile Codului de Procedură Penală, art. 514-518. Acelaşi lucru este valabil şi pentru Mircea Criste, procurorul general.

O altă neclaritate: spălare de bani murdari sau deturnare de bani  publici? Spălarea banilor murdari presupune că Adrian Costea a primit bani obţinuţi din operaţiuni ilegale, cum ar fi traficul de droguri, pe care, în Franţa, i-a introdus în anumite circuite financiare, cu scopul de a-i albi, adică de a le asigura o provenienţă legală. E greu de crezut, întrucât Coste a primit bani de la Guvern pentru a edita un album dedicat României şi comisioane pentru intermedierea unor cantităţi de motorină şi petrol. Ar putea fi vorba deci de detrunare de bani publici, în cel mai bun caz.

Altă neclaritate vizează TRACFIN, sereviciul fancez specailizat în identificarea banilor murdari. Conform statutului acestui serviciu înfiinţat în 1991, TRACFIN se ocupă de banii obţinuţi din traficul de droguri, de crima organizată. Or, în ceea ce-l priveşte pe Adrian Costea, sumele obţinute de el provenind din comenzi guvernamentale (albumul)  sau operaţiuni comerciale, pe bază de contract. Aşadar, ce rost are TRACFIN în această poveste? Ce legătură există între prezenţa secretarului de stat Gheorghe Mocuţa, “specialist” în spălarea banilor murdari, la Paris, în noiembrie anul trecut, şi anonima primită de TRACFIN, în noiemrbie anul trecut? Să fie adevărat ce declară Adrian Năstase că “anonima” a fost pusă de Gheorghe Mocuţa?

Autorităţile care solicită aprobare pentru comisia rogatorie sunt obligate  să precizeze în cerere ce infracţiune cercetează, ce probe deţin, ce legătură există între infracţiunea respectivă şi pesoanele pe care doresc să le audieze.  Cum Mircea Ciriste, procurorul general, a recunoscut că a primit şi aprobat cerere  pentru comisia rogatorie din partea anchetatorilor francezi, automat înseamnă că el ştie şi de ce francezii vor să-i audieze pe Adrian Nstase şi Teodor Meleşcanu. Tăcerea dlui Criste nu a făcut decât să dea apă la moară speculaţiilor care au vizat pesonalităţile politice (toate din PDSR) celor care fără probe, afirmă că PDSR a umflat conturile lui Adrian Costea cu 100 de miliaone de dolari, că banii pentru album au fost folosiţi de PDSR la tipărirea afişelor electorale. Implicarea prim-vicepreşedintelui PDSR Adrian Năstase şi a preşedintelui ApR, Teodor Meleşcanu, impunea transparenţă din partea Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, precizări de natură a stopa speculaţiile şi incriminările neprobate. În loc să se comporte în spiritul respectării prezumţiei de nevinovăţie, a drepturilor fundamentale, Mircea Criste a întreţinut o stare tulbure în jurul cazului Costea, oferind posibilitatea celor care fac deja campanie împotriva unor personalităţi politice să pescuiască în voie. Iastă de ce ziarul nostru adresează următoarele întrebări, credem legitime:

1. Respectă comisia rogatori prevederile tratatului bilateral de asistenţă juridică?

2. Anchetatorii fracnezi cercetează un caz de spălare de bani murdari sau de deturnare de bani publici?

3. Ce legătură există între Adrian Năstase, Teodor Meleşcanu şi cazul Adrian Costea?

4. Ce legătură există între TRACFIN şi cazul Adrian Costea?

5. Există procurorii francezi veniţi de la Paris? Până acum nu i-a văzut nimeni!

6. Cine a făcut lista cu cei care vor fi audiaţi – au făcut-o într-adevăr francezii? – atâta timp cât la conferinţa de presă de la Parchet procurorii români au declarat că familiile nu  ştiu – care au fost trecute pe listă ca să nu fie enumerate doar personalităţi politice? De ce nu ne este perzentată adresa procurorilor francezi în care se regăsesc numele celor care vor fi audiaţi în această săptămână?

Întrebările pe această temă  pot continua. Ziarul notru aşteaptă,  deocamdată răspuns la acestea. Oricum ceaţa care învăluie această afacere  arată pe zi ce trece că autorităţile române se fac părtaşe la diversiune. Vom trăi şi vom vedea!

P.S. Aşa cum am spus-o în nenumătrate rânduri, divesiunea nu exclude posibilitatea ca sume mari de bani să fi fost deturnate în contruile unor persoanlităţi politice. Bine că am aşteptat ani de zile ca să vină acum francezii să ne spună adevărul despre această afacere!