Eu, cînd ieream eu mică, ne scotea la fotbal în curtea școlii și, pentru că ieream deosebit de proastă, mă puneau mereu în poartă, ca să stau locului, în timp ce ei se mișcau prin toată curtea.
Deși știam că profită de nevinovăția mea (și aici îmi place cum am spus-o), acceptam să stau în poartă.
Mai ales pentru că nu apucam niciodată să dau în mingea aia.
Și atunci ce rost mai avea să mai alerg după mingea aia?
Și mai ales că nici o fată nu apuca vreodată să dea în mingea aia, că jucam mixt.
Practic, noi, fetele, eram de umplutură.
Băieții se jucau bine mersi între ei și se prefăceau că ne bagă-n seamă, rugîndu-ne ipocrit să mergem noi după minge dacă ajungea mult prea departe.
Eu, măcar, eram proasta din poartă.
Altele erau și mai proaste, că se duceau la mama dracu să recupereze mingea.
Plus că ăia mai și înjurau și eu pe vremea aia nu înjuram dar vezi ce-nseamnă anturaju? Că acuma înjur ca bagabonții mei din cartier!
Nu mi-a plăcut niciodată fotbalul și nici nu l-am înțeles.
N-am înțeles pasiunile pe care le stîrnește și n-am înțeles cum e să-ți faci programul în funcție de ce meciuri sînt la televizor.
În afară de evidentele beneficii cardiovasculare, nu văd la ce altceva ar mai face bine alergatul haotic după o minge.
Și de ce să dai cu picioru-n ea după ce te-ai chinuit atîta s-o prinzi?
Eu înțeleg de nu mai vor copiii să dea mingea după ce-o prind: pentru c-au alergat atîta după ea, încît au învățat s-o prețuiască.
Să luăm aminte de la copii!
Să ținem mingea bine după ce, cum se spune, la televizor, „este repusă în joc” (eee??? vezi că le am?).
Și mai asistăm și la o verticalizare a jocului!
Și care-i treaba cu offside-ul?
Trebuie să-nțeleg odată pentru totdeauna cum stă treaba cu offside-ul ăla!
Pe care, oricît mi l-ai explica, tot nu pot să-l înțeleg.
Cică tre să mai fie un jucător între ăla care este în posesia mingei și portar.
Sau ceva, gen.
Eu știu cu hențu.
Dacă e henț, mingea e repusă în joc de la marginea terenului.
Știu și cu corneru.
Dacă o dai afară prin zona aia a porții, tre s-o repui în joc de la colț. Adică de la corner.
Nu înțeleg de ce i se zice „lovitură de pedeapsă”.
Adică de ce, mă, să pedepsești? Ce? Frumos nu poți să zici?
M-am apucat de fotbal ca să mă pedepsești? Ete na!
De ce să pedepsești?
Doar e sport, nu e grădiniță, să-i dai cartonaș galben punîndu-l la colț!
Plus că nu-nțeleg rolul prelungirilor. De ce să mai prelungești jocul?
Dacă unu, odată, demult, a zis că o repriză durează 50 de minute sau cît o dura, vii tu acuma cu prelungiri.
N-ai marcat, aia e! Pleci acasă!
Deci înțeleg că-ncepe Euro 2016.
Uuuuu! Mă zgribulesc de nerăbdare să nu mă uit!
