Că România nu-i a noastră, nici a lor, nici a copiilor noştri, ci a copiilor copiilor noştri, ştiam. Încă de pe vremea lui Ştefan cel Mare. Că pământul pe care călcăm între graniţele ei nu mai ştim al cui este, putem deduce. Că vin moşierii, am aflat. O dată cu iniţiativa PNŢCD de a se discuta într-o procedură cât mai urgentă modificări de fond din Legea Fondului Funciar. Ne-o fi bine, ne-o fi rău? În acest timp în care cad moţiuni şi încă se mai coace pâinea în cuptoarele turceşti se ia în discuţie bucata de lut din trupul ţării. Mi se pare totuşi că fondul funciar este un subiect care nu trebuie discutat nici cu colţul gurii şi nici pe la colţurile Parlamentului. Opoziţia, în atitudinea sa cea mai “constructivă”, va pleca de la lucrări şi va lăsa Puterea liniştită, să voteze numai din cap, fără să se mai chinuiască cu număratul voturilor împotrivă. Păi aşa viaţă în Parlament, mai zic şi eu! Când nu sunt legi, se şomează, iar când sunt, ele se votează în procedură de urgenţă numai de către Putere. Partidul Naţional Ţărănesc Creştin Democrat, cel care a adus în discuţie puenerea în posesie a foştilor moşieri, a uitat să întrebe şi ţăranii dacă sunt de acord cu formula propusă sau nu. E vremea hotărârilor majore în punctele cheie şi a moţinilor de catifea pe ici, pe colea. E vremea strângerilor de mână şi a zâmbetelor amare după ce-am avut şi ce-am piedut. A trecutcampaniaelectorală şi, o dată cu ea, s-au cam dus şi pormisiunile. Vin moşierii, iar răzeşii nu se ştie cât sunt de mulţumiţi. Fondul funciara fost şi va rămâne un subiect bun pentru orice campanie electorală, fie că o desfăşoară CDR, sau PDSR, sau orice alt partid politic de pe eşichierul politic. Bună dimineaţa!
MARIUS TUCĂ
