Oamenii puterii ne pregătesc pentru fiecare zi câte un moment istoric! Noi îl luăm şi îl taxăm la cele două capete ca pe-un bilet de autobuz. Suntem cu toţii puşi pe o scară rulantă, nu se ştie dacă merge în sus sau în jos, nu se ştie dacă merge în Iad sau în Rai. Se ştie doar că, din când în când, apare câte-un mecanic de ocazie ce mai scoate nişte trepte, dorind-se să ajungem cât mai repede la capăt, în Iad sau în Rai. Polonezii, ungurii, slovacii ne trimit scrisori spunându-ne că s-au cam ocupat locurile acolo, ştiţi dvs. unde, acolo unde mierea se ia cu polonicul, şi nouă nu ne-ar rămâne decât celălalt drum. Care, culmea, nu ajunge nicăieri. În cel mai bun caz ne duce de unde am plecat. E vremea de restrişte, e vremea când guvernanţii îţi frâng ideile pe genunchiul reformei, e vremea de pamflet. Indivizi aleşi de nimeni îi fac socoteala ţării, o caută prin buzunare, nu putem să stăm cu mâinile-n sân, cuvintele petnru hoţi şi cămătari nu pot avea decât gust de fiere înmuiată-n miere, e vremea pamfletului copil al lui Arghezi. Mojicii, hoţii de bănci, hoţii de ţatră să stea la rând, să se înscrie la cuvinte otrăvite, e vremea de pamflet. Bună dimineaţa!
MARIUS TUCĂ
