Ceauşescu e mort.
Mai este o oră până cănd avionul o să aterizeze. În salonul oficial încep să intre primii sosiţi. Încet-încet, cu puţin timp înainte ca scara să fie potrivită la uşa avionului, toţi cei care veniseră să-şi prezinte salutul, onorurile şi, în cele din urmă, fidelitatea şi devotamentul se plimbă încet prin salon, îşi aleg cu atenţie partenerii de conversaţie – televiziunea e de faţă, nu de alta -, par încordaţi. O parte dintre ei, reprezentată de cei mai puţini, au venit cu treabă. Probleme importante nu mai au timp să aştepte până mâine. Ele trebuie, dacă nu rezolvate pe aeroport, pe covor, la scara avionului, măcar spuse . Poate că mâine e prea târziu. Poate că altcineva, mai rapid, îl va anunţa pe primul-ministru înaintea lui şi asta n-o să fie deloc bine. Cei mai mulţi dintre cei care formează mulţimea pestriţă, fără a avea vreo calitate oficială, au venit să-şi prezinte omagiile. Ce contează că e vineri seara, că s-a încheiat o săptămână grea, că acasă-i aşteaptă familia! Ei morţi-copţi trebuie să fie pe aeroport. Preşedintele şi primul-ministru se întorc împreaună din Spania. Când o să mai prindă ei un astfel de prilej, o astfel de dublă omagiere?
Poate că niciodată! O să fie, înainte de orice, văzuţi de toată lumea. De ceilalţi oficiali care-i aşteaptă pe cei doi înalţi demnitari şi, mai ales, o să-i vadă la televizor toată ţara, prietenii, vecinii, duşmanii, colegii de serviciu sau de pensie. Şi, dacă până la aterizarea avionului s-au mai învârtit de-o relaţie sus-pusă, de o afacere, dacă s-au mai lipit de-un trafic de influenţă, atunci deplasarea a meritat mult, peste aşteptări. A doua zi se laudă pe unde apucă, de la chioşc până la cabinete înalte, că i-a primit pe Iliescu şi Năstase la aeroport. Cum care Iliescu şi Năstase?! Preşedintele şI primul-ministru! A dat mâna cu ei, i-a întrebat cum au călătorit, cum a fost în Spania, mâncarea a fost bună? Îi întreabă de sănătate şi, la urmă, îşi declară profundul ataşament. Mă rog, aici discursul poate fi nuanţat sau mai interesant, după interese. Căci mai pe toţi aceşti primitori de profesie interesul îi poartă la aeroport şI nu dragostea faţă de Iliescu sau Năstase. Dacă România n-ar mai putea de bine, aş mai înţelege duty-free-ul ăsta al intereselor de la salonul oficial al Aeroportului Otopeni. Dar aşa mi se pare strigător la cer. Oare au nevoie domnii Iliescu şi Năstase să fie aşteptaţi de tot acest alai atunci când se întorc din străinătate? Au nevoie şeful statului şi premierul de nişte primitori şi aplaudaci pentru ca vizita lor, turneul lor să pară mai importante petnru ţară? Chiar poate să intre oricine în salonul oficial? Dacă da, spunţi-ne şi nouă, să ştim! Trimitem şi noi un grup de profesori care să ceară tichete de masă, un grup de muncitori de la Reşiţa sau poate de la ROCAR. Ce ziceţi, domnule preşedinte? Dar dumneavoastră, domnule prim-ministru? Zău că pe vremurile astea mai multă demnitate n-ar strica! Că de slugărnicie, ipocrizie şI lichelism ne-am săturat până-n gât. Şi încă ceva – Ceauşescu e mort.
