Jurnalul Naţional a împlinitieri opt ani. Ceea ce la început a fost o aventură - 7 iunie 1993 – o nebunie pe care pe-atunci n-o realizam datorită entuziasmului specific tinereţii, s-a transformat, o dată cu trecerea timpuluui, într-o “instituţie” serioasă. Munca acestor opt ani ne dă de ceva vreme satisfacţia că ziarul nostru se află în topul cotidienelor româneşti. Cine crede că acest lucru a venit de la sine se înşală amarnic. Aş putea spune că eforturile celor care au trudit ani de-a rândul la Jurnalul au fost extraordinare. Dar, probabil, nu m-ar crede nimeni! Aşa că, spun doar că s-a muncit temeinic, cu simţul datoriei. Vi se pare prea puţin! Uitaţi-vă în jur şI o să vedeţi, prin comapraţie, ce înseamnă asta. Am crescut o dată cu lumea. Sau putem spune, dacă nu îndrăznesc prea mult, şI lumea a crescut o dată cu noi. Am muncit, n-am făcut compromisuri, am şI greşit, ne-am bătut pentru oameni, nu ne-am lăsat intimidaţi, am fost dintotdeauna împotriva corupţiei, abuzurilor şI nedreptăţilor de tot felul, n-am stat niciodată în genunchi, uneori am fost prea trufaşi, nu ne-am subordonat nici unui grup de interese, de orice natură ar fi fost acestea, am pierdut ziarişti buni pe care n-am ştiut să-i ţinem alături de noi, ne-am bătut în fiecare zi cu colegii de la alte ziare petnru oştire, asta a însemnat Jurnalul Naţional în aceşti opt ani. Când mă uit în urmă mi se face rău. Şi-mi revin imediat când realizez că sacrificiile acestor opt ani n-au fost făcute degeaba. Ele reprezintă, printre multe altele, temelia unei instituţii de presă, făcând parte dintr-o companie media puternică. Ar fi simplu şi chiar ne-am hazarda să spunem că ceea ce a fost mai greu a trecut. Cred, dimpotrivă, că greul abia urmează. ŞI nici n-ar putea fi altfel, când piaţa presei din România promovează o concurenţă greu de descris. Credem că suntem pregătiţi pentru viitoarele bătălii. ŞI mai credem că de aici înainte cei mi câştigaţi veţi fi dumneavoastr ă, cititori. Dumneavoastră, fără de care toţi aceşti opt ani n-ar mai fi însemnat nimic pentru noi, dumneavoastră, raţiunea de a fi a ziarului pe care-l ţineţi în mâini.
