Nu ştiu cum naiba se întâmplă de la o vreme, da' cum încearcă unul sau altul să ne dea cu fumigena-n ochi, cum se hotărăşte Dumnezeu-Bunuţul să le facă praf toate aranjamentele.
Căscam gura şi ochii la cinstita gaură bugetară, pac, cod portocaliu de viscol, mai scoate Ghiţă o dezvăluire, pac, codul portocaliu de ger!
Şi cum să mai bagi de seama la puhavele feţe de politicieni, când Alifantis îţi cânta "te uită, zăpadă-i cât gardul", cum să cleveteşti cu toată cohorta de analişti, când lopata te-mbie duios din colţul casei?
Cum să te cerţi cu televizorul, când mai degrabă te cerţi cu vecinul, om de ispravă, care ţi-a ocupat locul de parcare pentru care-ai năduşit amarnic?
Cum să te mai isterizezi pe Facebook, când nu prea mai ştii la ce oră să pleci de-acasă ca să ajungi la timp la serviciu?
Şi, colac peste pupăză, când să te dai erou şi să spui cum pe vremea ta se făcea şcoală şi la -20 de grade şi cum umblai bezmetic prin viscol cu cheia de gât, încep ăia mici, că vor cu sania, că vor la patinoar, că vor să facă om de zăpadă, că tot sunt în vacanţă forţată.
Să fie o coincidenţă că viscolul păleşte ţara taman când se-nfierbantase mai bine clasa politică?
Poate. Dar dacă nu e? Dacă, aşa cum spuneam, Dumnezeu-Bunuţul ni le trânteşte după sufletul şi fapta cârmuitorilor?
Apăi, dacă-i aşa, apocalipsa nu-i departe.
