Duduitul

A duduit ce-a duduit, Doamne cum du­du­ia, toată Europa era invidioasă şi rea, iar ea nimic, duduia şi iar duduia, fir-ar ma­ma ei de economie, cum duduia aşa du­du­ia, nici că-i păsa de lâncezeala lumii, du-du-du, du-du-du, un duduit viu şi mo­no­ton străbătea toată ţara, sunetul mu­zicii fusese înlocuit la noi de duduitul ei, al economiei româneşti din guverne mari împărăteşti, lumea punea urechea pe calea ferată să audă zgomotul fermecat, sunetul acela care băgase în boală Europa şi minorităţile conlocu­itoare, duduitul acela făcând să tremure fin, une­ori abia perceptibil ferestrele şi pris­pe­le, oglinzile retrovizoare şi ru­ju­ri­le, du­duitul acela care se oprea ca prin mi­nu­ne la graniţa patriei, din această cauză şi ea un pic tremurîndă şi febrilă, un du-du-du, du-du-du mai molatec, dulce şi săl­ba­tec oprindu-se în Dunăre, în câmpii şi-n mare, şi clopotele tremurau ca înaintea unei mari sărbători, abia de simţeau limbile dintr-însele, aşa ca o părere se simţea duduitul pînă la ele, era duduitul acela al transei naţionale, tremurul acela pe care ţi-l dă pojarul făcut la o vîrstă nepotrivită, du-du-du, du-du-du se sim­ţea pînă şi-n bibliotecile comunale, dacă urmăreai povestea cu degetul puteai confunda capra cu trei iezi cu lupul şi lupul cu Scufiţa-Roşie, pînă şi ceştile pline de zaţ intraseră întrucîtva în panică, te­mîndu-se că toţi ghicitorii în cafea vor fi înşelaţi asupra destinului tocmai din cauza duduitului, duduia, frate, duduia pînă şi duduia Elena duduia de-atîta duduit, campanie electorală şi susţinere prezidenţială, un duduit solemn pînă şi-n deal s-a simţit că tot veni vorba de dudui şi duduit, de s-a crezut la început că e un clinchet de pahare dacă tocmai atunci n-ar fi apărut cel care anunţase duduitul nimerind cu genunchiul plin de şuruburi taman în poartă, economiştii, finanţiştii mă înconjor, duduitul drept în piept mă apasă, lasă-mă să mor, dudui, dudui, dudui, f….-i, f…-i, f…-i mama ei de criză, duduitul sună cu jale, o lună mai am pînă la libe­rare, du-du-du, du-du-du…