Drumul egal şi liniştit

În avalanşa de ouă, miei şi cozonac, sufletul neliniştit şi egal se străduieşte să supravieţuiască publicităţii pascale, zbătîndu-se între slăbiciunea omului şi Învierea Domnului, căutîndu-şi drumul, încurcat şi încărcat de responsabilitatea sa în faţa unui astfel de eveniment, şi căutîndu-se la rîndul său pe sine, inegal şi liniştit, aflat mai mereu pe drumul dintre lumină şi păcat, uneori mai lung, alteori mai dureros, uneori mai senin, alteori mai scurt, mereu acelaşi drum, dar de fiecare dată altul, ca şi sufletul, uneori egal şi neliniştit, confundîndu-se unul cu celălalt pînă-ntr-acolo, încît nu mai ştii care-i calea şi care e drumul, alteori inegal şi liniştit, căutînd ca şi cînd n-ar căuta nimic deosebit, nimic altceva decît libertatea care să-i aducă împăcarea cu sine, fără teama că drumul ăsta nu se termină niciodată, fără angoasa că e-n zadar, aşa încît pînă la urmă căutarea poate să fie drumul, drumul regăsirii celor care am fost, drumul celor care n-am apucat să fim, drumul dintre păcat şi lumină, uneori egal şi neliniştit, alteori neliniştit şi egal, aidoma sufletului, gata-ntotdeauna să fie parcurs şi de fiecare dată gata să fie ajuns o dată cu Învierea, Învierea ca un calendar al trupului, un calendar al drumului şi al sufletului, ca un sacrificiu şi-n acelaşi timp ca o răsplată, ca o rugăciune şi-n egală măsură ca o destăinuire, ca o şoaptă laolaltă cu un ţipăt, ca o bucurie zămislită înlăuntrul unei suferinţe, ca un dar făcut dintr-o povară, ca o viaţă născută într-o moarte, acesta-i drumul atît de dorit, egal şi liniştit, drumul sufletului nostru care străbate şi ne străbate, drumul de la păcat la lumină, drumul şi calea regăsirii celor care am fost, drumul celor care n-am apucat să fim gata-ntotdeauna să fie parcurs şi de fiecare dată gata să fie ajuns o dată cu Învierea. Paşti fericit!